În sălile de consiliu și la conferințele pentru investitori din întreaga Americă, mesajul devine tot mai clar și mai tranșant: inteligența artificială nu mai este o chestiune de „dacă”, ci de „câte” locuri de muncă va elimina. Și nu doar mogulii din Silicon Valley sunt cei care bat acest clopot de alarmă, ci mai mulți CEO prevăd concedieri masive din cauza inteligenței artificiale.
Un sondaj recent realizat de publicația The Wall Street Journal a explorat cât de răspândită este această idee, iar directorii executivi din industrii consacrate, de la producția auto la finanțe, nu se feresc să spună lucrurilor pe nume. Jim Farley, CEO-ul Ford Motor Company, a prezis recent, fără menajamente, că IA „va înlocui literalmente jumătate din angajații cu guler alb din SUA”, adăugând că tehnologia „va lăsa în urmă o mulțime de angajați”.
La Amazon, CEO-ul Andy Jassy a transmis un memoriu intern în iunie, avertizând angajații să se aștepte la concedieri în anii următori, ca parte a unei revoluții AI „unică în viață”. Iar la JPMorgan Chase, CEO-ul Marianne Lake a informat investitorii că numărul total de angajați ai băncii – și, implicit, costurile salariale – ar putea scădea cu până la 10% în următorii ani, mulțumită „magiei IA”.
CEO prevăd concedieri masive din cauza inteligenței artificiale: o realitate contradictorie în date
Cu toate acestea, în timp ce executivii descriu o distopie a automatizării iminente, datele oficiale de pe piața muncii par să spună o poveste diferită, cel puțin la suprafață.
Cel mai recent raport al Biroului de Statistică al Muncii din SUA a arătat că în luna iunie au fost create 147.000 de noi locuri de muncă. Rata șomajului a scăzut marginal, de la 4,2% la 4,1%. La o primă vedere, aceste cifre par să infirme teza unei preluări a controlului de către roboți.
O analiză mai atentă a datelor dezvăluie însă o imagine mai complexă. Peste jumătate dintre aceste noi locuri de muncă, notează publicația NBC, au fost create în administrația publică locală și de stat. Restul au fost concentrate în sectoare precum sănătatea, serviciile sociale și construcțiile – domenii mai puțin expuse, deocamdată, la automatizarea prin modele lingvistice.
Fisurile ascunse
Mai mult, sub cifrele principale se ascund câteva tendințe îngrijorătoare. Șomajul pe termen lung, care măsoară persoanele fără loc de muncă de șase luni sau mai mult, a crescut vertiginos, de la 190.000 la 1,6 milioane. Simultan, ponderea persoanelor cu o durată medie a șomajului de 15 săptămâni sau mai mult a urcat de la 34,9% la 38,3%, un nivel care nu a mai fost atins de la începutul pandemiei.
Deși aceste cifre sunt vești proaste – foarte proaste – criza pe care o indică este puțin mai complicată decât o distopie alimentată de IA. În esență, aceste cifre sunt, fără îndoială, rezultatul dependenței economiei noastre de șomaj, o realitate adesea ascunsă sub valul de entuziasm și teamă generat de inteligența artificială.
Cercetătorii economici Jeffrey Funk și Gary Smith au argumentat recent într-un articol de opinie că veniturile reale generate de adoptarea modelelor lingvistice de mari dimensiuni (LLM) sunt cu mult sub promisiunile industriei tehnologice. Cei doi sugerează că ceea ce este adesea prezentat ca dovadă a automatizării prin IA este, de fapt, un amestec de factori economici clasici: concedieri dictate de presiuni financiare, externalizarea unor roluri, saturația pieței muncii în anumite sectoare și, în unele cazuri, o prejudecată a angajatorilor față de absolvenții recenți.
Din această perspectivă, declarațiile bombastice ale directorilor executivi par mai puțin o prevestire a unei crize tehnologice iminente și mai mult o justificare modernă pentru o activitate de business tradițională într-o economie de piață. Ce ar trebui să facă lucrătorii în fața acestei realități este, desigur, o cu totul altă poveste.
