Povestea bătrânului Dobri Dobrev care şi-a donat toţi banii bisericii şi săracilor

Putem afirma cu tărie că Dobri Dobrev a fost unul dintre cei mai buni oameni din lume.

Povestea bătrânului Dobri, care şi-a donat toţi banii bisericii şi săracilor, şi apoi a cerşit, dar nu pentru el, este cu adevărat emoţionantă. Pentru faptele lui minunate, el a ajuns sa fie cunoscut drept un „cerşetor pentru Hristos”.^[1]

Din banii primiţi de la credincioşi el a ctitorit şi a ajutat mănăstirile şi bisericile ortodoxe.

Dobri Dobrev, sau bunicul Dobri, s-a născut pe 20 iulie 1914, în satul Bailovo.

Tatăl lui, Dimităr, a murit în timpul Primului Război Mondial, iar mama sa, Katerina, și-a crescut singură copiii. Dobri Dobrev s-a căsătorit în 1940, la începutul celui de-al Doilea Război Mondial.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în urma exploziei unei bombe aruncate asupra regiunii Sofia, Dobrev a rămas aproape surd. De când consătenii săi din Bailovo își amintesc, bunicul Dobri dăruia fiecare bănuț pe care-l primea.

Povestea lui Dobri Dobrev

A avut patru copii, dintre care doi au murit înaintea lui. Era îngrijit de una din fiicele sale.

În anul 2000, a dăruit tot ce avea Bisericii Ortodoxe și s-a mutat într-o cămăruță din curtea bisericii satului, închinată Sfinților Chiril și Methodie.

Conform mărturiilor, dormea adesea pe jos și nu se folosea deloc de înlesnirile civilizației moderne. Pe masă avea de cele mai multe ori doar câteva bucăți de pâine și niște roșii.

În zilele reci de iarnă putea fi văzut cum își suflecă mâinile hainei sale negre ca să care găleți cu apă și lemne prin curtea bisericii aflată în proces de restaurare.

Mergea zilnic peste 25 de kilometri, în tinerețe pe jos, iar mai apoi cu autobuzul, de la Bailovo până în Sofia. Purta îmbrăcăminte croită de el, precum și opinci de piele, pentru a cerși.

Nu era însă propriu-zis un cerșetor, deoarece nu păstra banii pentru el.

Bunicul Dobri îi dăruia bisericilor, mănăstirilor şi celor care aveau nevoie mai mare decât el. A făcut astfel donații în valoare de peste 40.000 de euro, bani strânși din milostenii.

Pentru viața sa ascetică, pentru bunătatea și milostenia sa, a fost supranumit „Sfântul din Bailovo”.

În smerenia lui, bătrânul săruta adesea mâinile celor care îi dăruiau un bănuţ. Atât după infăţişare, cât şi după viaţa lui practică, fără greşeală îl putem asemăna pe bătrânul bulgar cu un sfânt „nebun pentru Hristos”.

Bătrânul nu a mai trăit pentru sine şi pentru această lume, ci pentru semenii săi şi pentru Împărăţia lui Hristos. După o scurtă boală, bătrânul care şi-a donat toţi banii bisericii şi nevoiaşilor a murit pe 13 februarie 2018.

Avea 103 ani.