Drama lui Zavaidoc: cum a murit marele lăutar sărac şi orb, după ce a cunoscut cele mai înalte culmi ale gloriei

A fost unul dintre cei mai celebri lăutari din perioada interbelică, cucerind publicul românesc cu romanţe şi muzică populară interpretate într-un stil inconfundabil. Dar drama lui Zavaidoc este mult mai complexă decât apariţiile sale pe scenă sau între mesele restaurantelor.

Marin Teodorescu, cunoscut sub numele de scenă Zavaidoc, a fost un celebru lăutar din perioada interbelică. Provenind dintr-o familie de lăutari, a cântat pe front în Primul Război Mondial și a devenit faimos în anii ’30, când umplea restaurantele bucureștene și câștiga sume considerabile.

În anii ’30 umplea până la refuz restaurantele bucureştene şi câştiga sume uriaşe. A refuzat să fie tenor la Opera Română şi a preferat muzica lăutărească. Într-un final, marele lăutar a murit sărac, orb şi bolnav după cel de-Al Doilea Război Mondial.

Succesul lui Zavaidoc

Născut pe 8 martie 1869 în Pitești, Zavaidoc a moștenit talentul muzical de la părinții săi, Tănase și Constandina Teodorescu. După moartea tatălui său, în adolescență, a preluat responsabilitatea de a întreține familia. În 1916, s-a înrolat în armată și a participat ca voluntar în Primul Război Mondial. Porecla „Zavaidoc” i-a fost dată de comandantul său, Traian Moșoiu, inspirată de cuvântul „zavaidoacă”, care înseamnă „năbădăioasă”.^[sursa]

În timpul Primului Război Mondial, Zavaidoc și-a adus contribuția pe frontul din Moldova, cântând pentru răniți sub îndrumarea marelui George Enescu.

După încheierea războiului, a luat naștere taraful fraților Zavaidoc, o trupă care avea să devină emblematică pentru muzica lăutărească din România. Inițial, formația îi avea în componență pe Zavaidoc ca solist, pe fratele său Vasile la vioară și pe sora lor, Zoia, la acordeon. Ulterior, trupei i s-a alăturat și soțul Zoiei, Tănase Perlidius, un talentat clarinetist de origine greacă.

Muzica tarafului lui Zavaidoc a câștigat rapid popularitate, devenind cunoscută în toată țara. Ani la rând, Zavaidoc și frații săi au electrizat publicul de pe cele mai prestigioase scene din România, reușind să umple sălile de spectacole până la refuz. Faima lor a depășit granițele țării, iar în anul 1937, Zavaidoc a reprezentat România la Expoziția Universală de la Paris, un eveniment de anvergură care reunea artiști de pretutindeni.

Zavaidoc a refuzat Opera Română

În perioada sa de maximă popularitate, Zavaidoc a primit o ofertă tentantă de a deveni solist de operă. Dumitru Mihăilescu Toscani, renumitul tenor al Operei Române, a încercat să-l convingă să urmeze această carieră, dar Zavaidoc a rămas fidel muzicii pe care o iubea cel mai mult: muzica lăutărească și populară.

A ales să cânte în restaurantele Bucureștiului interbelic, unde câștiga sume fabuloase. Spectacolele sale umpleau localurile cu clienți care rămâneau până în zori pentru a-l asculta. Patronii de restaurante se întreceau să-l angajeze pe Zavaidoc și taraful său, știind că prezența lor garanta un aflux constant de clienți entuziasmați.

Iubit de femei

Celebrul lăutar Zavaidoc era adesea în atenția femeilor. La vârsta de 43 de ani, s-a căsătorit cu Constanța, cu 15 ani mai tânără decât el. Împreună au avut trei copii: două fete, Constanța și Niculina, și un băiat pe care l-au botezat Zavaidoc. Fericirea lui Zavaidoc la nașterea primului copil a fost atât de mare, încât a traversat orașul Pitești într-o sanie încărcată cu sticle de șampanie, ciocnind pahare cu fiecare trecător întâlnit.

Chiar și după căsătorie, Zavaidoc continua să fie căutat de admiratoare la Pitești. În anul 1943, a fost mobilizat la o unitate din Târgoviște, unde s-a îndrăgostit de Tuca, o tânără frumoasă, și a fost aproape de a divorța pentru ea.

Drama lui Zavaidoc

În timpul bombardamentelor din anul 1944, casa lui Zavaidoc din București a fost distrusă, forțându-l să se refugieze cu familia la Caracal. Noaptea cânta, iar ziua se ascundea de bombardamente în adăposturi.

După o perioadă petrecută la Caracal, Zavaidoc s-a mutat la Roșiorii de Vede, unde un patron de restaurant a angajat special pentru el o orchestră de 20 de oameni. După război, lăutarul și familia sa s-au stabilit inițial la Câmpulung Muscel, apoi la Turnu Măgurele.

Fără locuință și fără bani, și profund afectat de moartea surorii sale, Zoia, Zavaidoc s-a îmbolnăvit grav. Marele lăutar a orbit din cauza unei tensiuni arteriale foarte ridicate. Ultimele sale zile le-a petrecut în Spitalul „Filantropia” din București, unde a murit pe 13 ianuarie 1945, în aceeași zi cu fiica sa, Niculina. Avea doar 48 de ani. A fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cernica.