Viață care nu a mai văzut lumina zilei de 40.000 de ani a fost reanimată din adâncurile înghețate ale unui tunel militar din Alaska. Acești microbi antici, captivi în permafrost de la ultima eră glaciară, s-au trezit, iar asta ar putea fi o veste proastă pentru noi toți.
„Acestea nu sunt în niciun caz probe moarte. Ele sunt încă foarte capabile să găzduiască viață robustă, care poate descompune materia organică și o poate elibera sub formă de dioxid de carbon.”, a explicat într-o declarație Tristan Caro, microbiolog și geochimist la Universitatea din Colorado Boulder (CU Boulder). Studiul este condus de cercetători de la CU Boulder, o instituție recunoscută pentru contribuțiile sale în geoștiințe și cercetarea climatică, adăugând un grad suplimentar de credibilitate descoperirilor.
O bombă climatică cu ceas
Reînvierea acestor creaturi microscopice nu este doar un experiment spectaculos. Pe măsură ce planeta se încălzește din cauza dependenței noastre de combustibili fosili, permafrostul arctic – un strat masiv de sol, gheață și rocă înghețată – începe să se topească. Acest proces eliberează cantități uriașe de gaze cu efect de seră stocate în interior.
Mai mult, pe măsură ce aceste straturi se dezgheață, armate de microbi adormiți se vor trezi și, cu un apetit proaspăt, vor începe să consume materia organică din jurul lor. Rezultatul? Și mai mult metan și dioxid de carbon eliberate în atmosferă, accelerând și mai mult schimbările climatice. Această buclă de feedback, în care încălzirea topește permafrostul care la rândul său eliberează gaze ce accelerează încălzirea, este unul dintre marile motive de îngrijorare subliniate în mod repetat de rapoartele climatice internaționale, precum cele ale IPCC.
„Este una dintre cele mai mari necunoscute în ceea ce privește răspunsurile climatice. Cum va afecta dezghețarea acestui sol înghețat, despre care știm că stochează tone de carbon, ecologia acestor regiuni și ritmul schimbărilor climatice?”, a adăugat Sebastian Kopf, geomicrobiolog la CU Boulder.
Un experiment la rece
Pentru a investiga, cercetătorii au colectat probe din Permafrost Tunnel Research Facility, o facilitate bizară a Corpului Inginerilor al Armatei SUA, care coboară la peste 100 de metri sub pământ.
În laborator, echipa a incubat microbii la temperaturi scăzute (3,8 °C și 12,2 °C), simulând condițiile unei veri arctice din ce în ce mai calde. La început, microbii au crescut extrem de lent. Unora le-a luat o zi întreagă să înlocuiască doar una din 100.000 de celule, în timp ce bacteriile de laborator își pot reînnoi coloniile în câteva ore.
Însă, după șase luni, microbii din permafrost au explodat în activitate, ca și cum s-ar fi hotărât în sfârșit să iasă din hibernarea lor îndelungată.
Această descoperire sugerează că ar putea exista o perioadă de „liniște” după topirea permafrostului, înainte ca microbii să înceapă să emită gaze cu efect de seră la niveluri semnificative. Totuși, implică și un risc major: verile arctice mai lungi și mai calde ar putea declanșa o buclă de feedback periculoasă între emisiile umane și cele microbiene.
„S-ar putea să ai o singură zi caldă în vara din Alaska, dar ceea ce contează mult mai mult este prelungirea sezonului estival”, a concluzionat Caro.
Aceste constatări, publicate în Journal of Geophysical Research: Biogeosciences, sunt esențiale pentru a prezice modul în care permafrostul și locuitorii săi microscopici vor contribui la încălzirea planetei, mai ales pe măsură ce dezghețul ajunge la straturi tot mai adânci și mai vechi.
Implicațiile acestui studiu depășesc simpla curiozitate științifică. Ele subliniază necesitatea urgentă de a include aceste procese microbiene „adormite” în modelele climatice care stau la baza deciziilor politice globale. Înțelegerea acestui „ceas microbian” din Arctica nu mai este o opțiune, ci o componentă critică în efortul nostru de a anticipa și a combate corect schimbările climatice viitoare.
