Echipa sinucigaşă de la Cernobîl. Cei trei eroi care au înotat în apele radioactive

Accidentul de la Cernobîl a fost un accident nuclear major, produs pe data de 26 aprilie 1986, la ora 01:23.

Accidentul produs în urma exploziei centralei a fost urmat de contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare. Din cauza unei erori umane, două explozii au avut loc, eliberând în aer o doză uriaşă de radiaţii mortale.

Raportul Forului Cernobîl din anul 2005, condus de Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS), a atribuit 56 de decese directe (47 de lucrători și 9 copii cu cancer tiroidian) și a estimat că mai mult de 9.000 de persoane dintre cele aproximativ 6,6 de milioane foarte expuse pot muri din cauza unei forme de cancer.

Accidentul de la Cernobîl a injectat în atmosfera terestră de câteva ori cantitatea de material radioactiv corespunzătoare bombelor de la Hiroshima și Nagasaki.

Ce a urmat însă, la câteva săptămâni după incident, este mai puţin cunoscut şi învăluit în legende urbane.

Echipa sinucigaşă de la Cernobîl

Povestea „Echipei Sinucigaşe”, care a reuşit să prevină o adevărată catastrofă nucleară, care ar fi distrus jumătate dintre statele europene, a fost detaliată în cartea „1:23:40: The Incredible True Story of the Chernobyl Nuclear Disaster”, semnată de Andrew Leatherbarrow.

La începutul lunii mai 1986, nucleul reactorului de la Cernobîl continua să se topească. Sub reactor se afla un bazin uriaş cu apă, care asigura răcirea reactorului.

Dacă nucleul topit ar fi ajuns la această apă, ar fi urmat o a doua serie de explozii. De această dată ar fi fost una de aburi, care ar fi distrus întreaga centrală atomică.

Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat, peste jumătate din Europa ar fi fost distrusă şi ar fi rămas de nelocuit timp de 500.000 de ani, a declarat Leatherbarrow, pentru Tech Insider.

Pentru a preveni această catastrofă, muncitorii ar fi trebuit să scurgă toată apa din bazinul de sub reactor.  Dar valvele care ar fi permis drenarea bazinului erau sub apă. Apa era deja contaminată radioactiv.

Cei trei eroi de la Cernobîl

Pompierii reuşiseră să golească o parte din apă, însă nu complet. Astfel, în bazinul radioactiv rămăsese apă până la nivelul genunchilor, suficient de multă cât să producă o explozie devastatoare.

Trei muncitori de la centrala atomică s-au oferit să coboare în bazinul de răcire pentru a deschide valvele. Ştiau că locul era extrem de radioactiv.

Autorităţile le-au spus că dacă vor muri, familiile lor vor beneficia de pe urma sacrificiului. Era, într-adevăr, o misiune sinucigaşă. Şi-au luat costumele şi, fără a se gândi la propria siguranţă, au intrat în bazin. Lanternele au cedat imediat, rămânând în beznă.

După câteva minute înfricoşătoare petrecute într-un întuneric complet, au reuşit să găsească valvele şi să scurgă toată apa. Astfel, au salvat milioane de vieţi.

Deşi au fost expuşi la o doză ridicată de radiaţii şi cu siguranţă sănătatea le-a fost afectată, cei trei eroi mai puţin cunoscuţi nu au murit în urma misiunii lor. Iniţial, numele lor au fost ţinute secrete, din motive de siguranţă. Ulterior, s-a aflat identitatea lor.

Echipa denumită „Echipa sinucigaşă” s-a compus din:

• Oleksiy Ananenko (uneori redat şi ca Alexei Ananenko) – inginer mecanic – a supravieţuit după misiune; a continuat să lucreze în domeniul nuclear;
• Valery Bespalov (uneori Bezpalov) – inginer.
• Boris Baranov – şef de tură (supervizor) şi inginer – a decedat la 6 aprilie 2005, la vârsta de 64 de ani, din cauze de atac de cord – nu din sindrom de radiaţie.

Autorităţile ucrainene i-au decorat pe cei trei pentru curajul lor: toţi au primit Ordinul pentru Curaj în anul 2018; ulterior li s-a conferit şi titlul de „Erou al Ucrainei”.