În 2017, la începutul mandatului său, fostul președinte al Ghanei, Nana Akufo-Addo, a declarat un moratoriu asupra tuturor activităților miniere aurifere la scară mică. Pentru a impune interdicția, a fost înființat un comitet interministerial dedicat combaterii mineritului ilegal și o forță comună militară și polițienească, denumită Operațiunea Vanguard.
Aceste măsuri drastice vizau reducerea degradării severe a mediului cauzate de exploatarea ilegală a aurului, cunoscută local ca „galamsey”. Deși interdicția a fost planificată inițial pentru șase luni, aceasta s-a prelungit pe o perioadă de 20 de luni, fiind ridicată în decembrie 2018 doar pentru minerii nou înregistrați.
Cu toate acestea, exploatarea minieră ilegală a continuat nestingherită. O declarație a ministrului terenurilor în parlamentul Ghanei a confirmat amploarea și chiar creșterea producției de aur din mineritul la scară mică pe durata interdicției. O analiză aprofundată a motivelor pentru care „războiul” declarat de guvern împotriva acestei practici și a distrugerii mediului a eșuat în mod spectaculos indică o cauză principală: implicarea directă a oficialilor guvernamentali și a elitelor de afaceri.
Investigațiile de teren în comunitățile miniere din regiunile vestice și centrale ale Ghanei, coroborate cu interviuri cu mineri, rezidenți și persoane afectate, alături de analiza rapoartelor oficiale și a cercetărilor științifice, duc la o concluzie clară. Eșecul intervențiilor statului este rezultatul unui fenomen descris drept „capturarea democrației”. Deși Ghana este adesea lăudată pentru democrația sa electorală, procesele și instituțiile democratice ale țării au fost deturnate de elitele politice și economice pentru îmbogățirea personală.
De ce este atât de dificilă lupta împotriva mineritului ilegal
Până la jumătatea anului 2023, o serie de scandaluri de corupție au ieșit la iveală în jurul eforturilor de combatere a mineritului ilegal. O anchetă sub acoperire realizată de jurnalistul Anas Aremeyaw Anas a scos la lumină nereguli grave. Utilaje confiscate de armată de la siturile miniere ilegale au dispărut în circumstanțe misterioase, iar personalul militar însărcinat cu protejarea rezervațiilor forestiere a fost acuzat că a creat rețele de protecție pentru minerii ilegali.
În aprilie 2023, situația a escaladat odată cu scurgerea în presă a unui raport redactat de fostul președinte al comitetului interministerial, profesorul Kwabena Frimpong-Boateng. Documentul detalia implicarea unor înalți funcționari guvernamentali și membri ai partidului de guvernământ în activități miniere ilegale și distructive pentru mediu, chiar în perioada în care acestea erau oficial interzise.
Deși raportul fusese prezentat guvernului încă din 2021, nu a fost făcut public. După scurgerea de informații, nu a existat o declarație oficială clară, iar unii oficiali guvernamentali au încercat să discrediteze și să conteste concluziile acestuia.
Aceste scandaluri au readus în atenția publică eșecul politicilor guvernamentale, un eșec confirmat de cifrele oficiale. În anul 2017, producția de aur din exploatările la scară mică s-a menținut la aproape 1,5 milioane de uncii. În anul 2018, în plină perioadă de interdicție, aceasta a crescut la un nivel record de aproape 2 milioane de uncii, reprezentând 41,4% din producția totală de aur a țării – mai mult decât în orice an anterior. Aceste date pun sub semnul întrebării eficiența moratoriului și sugerează că mineritul a continuat neîntrerupt.
Capturarea democrației pentru îmbogățirea elitelor
Obiectivul capturării democrației este acapararea beneficiilor controlului asupra statului în scopul îmbogățirii personale. Acest fenomen depășește actele individuale de corupție, implicând procese sistematice de deturnare a puterii de către elite politice organizate, care acționează în tandem cu elitele de afaceri asociate. Beneficiile nu se limitează la aproprierea resurselor statului, ci includ și câștiguri financiare private din activități ilicite protejate de aparatul de stat.
Deși analiza se concentrează pe guvernul condus de Akufo-Addo (2017-2024), fenomenul capturării democrației în Ghana se extinde la ambele partide politice principale. Elementele acestui proces sunt evidente în scandalurile și practicile corupte dezvăluite în timpul campaniei guvernamentale împotriva mineritului ilegal. Acestea relevă o rețea organizată la cel mai înalt nivel al guvernului, incluzând politicieni, funcționari și membri de rang înalt ai partidului de la putere.
Mecanismele de funcționare
Modul de operare al acestei rețele se bazează pe patru piloni principali. În primul rând, președinția și șeful său de cabinet par să fi jucat un rol central în controlul operațiunilor și protejarea persoanelor implicate. Șeful de cabinet, fiind o numire politică, consolidează legătura dintre executiv și partidul de guvernământ.
În al doilea rând, partidul exercită un control strict asupra agențiilor de stat relevante. De exemplu, un fost secretar general al partidului de guvernământ a fost numit director general al Comisiei pentru Silvicultură, o autoritate cheie în eliberarea licențelor de exploatare minieră.
În al treilea rând, loialitatea dintre membrii elitei partidului asigură protecție la nivel înalt împotriva urmăririi penale. Un caz emblematic este cel al lui Charles Bissue, un înalt funcționar al comitetului interministerial și membru proeminent al partidului, care a fost filmat într-o anchetă sub acoperire primind mită. Șase ani mai târziu, cazul său nu a fost încă soluționat.
În al patrulea rând, armata și forțele de ordine sunt autorizate tacit să beneficieze de pe urma activităților ilicite, fie prin vânzarea echipamentelor confiscate, fie prin acceptarea de mită pentru a proteja siturile miniere ilegale, o practică confirmată de o anchetă oficială ca fiind una obișnuită în rândul poliției.
Care sunt perspectivele?
Ghanezii prețuiesc stabilitatea politică și libertățile civile, însă capturarea democrației a transformat politica într-o cale de îmbogățire pentru elita conducătoare. Aceste elite au putut acționa în afara legii cu o relativă impunitate, având drept consecință marginalizarea dezvoltării socio-economice, concentrarea averii la vârf și adâncirea inegalităților.
Combaterea acestui fenomen va necesita eforturi majore din partea organizațiilor societății civile și a mass-media pentru a expune implicarea statului în activități ilegale. Acest demers trebuie susținut de un sistem juridic și judiciar mai puternic, angajat ferm în aplicarea legii. Deși procurorul general a dispus o anchetă asupra raportului Frimpong-Boateng, rămâne de văzut ce măsuri concrete vor fi luate, dacă vor fi luate.
