Un nou genunchi bionic se conectează la oase și mușchi, ștergând granița dintre om și mașină, readucând omul-cyborg în prim-plan.
Pentru mult timp, a fost doar un vis desprins din filmele SF: o proteză care să nu mai fie un obiect străin, ci o extensie naturală a corpului, controlată direct de gând. Cercetătorii de la MIT anunță că acest vis a devenit realitate.
Într-un studiu revoluționar publicat în prestigioasa revistă Science, o echipă de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) a prezentat un genunchi bionic ce promite să transforme radical viața persoanelor cu amputații deasupra genunchiului. Spre deosebire de orice altceva de până acum, acest dispozitiv nu se mai bazează pe manșoane incomode, ci se ancorează direct în osul coapsei și se conectează la mușchi prin electrozi implantați.
Rezultatul? O proteză care nu doar îmbunătățește mersul, ci oferă utilizatorului un sentiment profund de control și „apartenență” – senzația că membrul artificial este, de fapt, parte din propriul corp.
O nouă filozofie: integrare, nu doar atașare
Secretul constă într-o abordare chirurgicală complet nouă, dezvoltată chiar de echipa de la MIT. În cazul amputațiilor convenționale, perechile de mușchi care lucrează în opoziție (precum cvadricepsul și ischio-gambierii) își pierd conexiunea. Noua tehnică îi reconectează, permițându-le să comunice din nou între ei. Când utilizatorul se gândește să miște membrul fantomă, acești mușchi se contractă, iar semnalele electrice sunt preluate de electrozii implantați și traduse în mișcări fluide și intuitive ale acestui genunchi bionic.
„O proteză integrată în țesuturi (…) nu este doar un dispozitiv separat, lipsit de viață, ci mai degrabă un sistem integrat cu atenție în fiziologia umană. Nu este pur și simplu un instrument pe care omul îl folosește, ci mai degrabă o parte integrantă a sinelui.”, a explicat într-o declarație profesorul Hugh Herr, co-autor al studiului și o figură legendară în domeniul bionicii.
Ancorarea directă în femur printr-o tijă de titan, o tehnică numită osteointegrare, aduce un alt beneficiu uriaș: stabilitate. „Încărcăm direct scheletul, care este partea corpului care trebuie încărcată, spre deosebire de utilizarea soclurilor, care sunt incomode și pot duce la infecții frecvente ale pielii,” a adăugat Tony Shu, cercetător în biomecanică la MIT.
Omul-cyborg: rezultate care vorbesc de la sine
Pentru a demonstra eficacitatea sistemului, studiul a comparat performanța a doi participanți care au beneficiat de sistemul complet (operație musculară plus implant osos) cu alte grupuri de control. Rezultatele au fost clare: cei doi au avut performanțe semnificativ mai bune la sarcini complexe, precum urcatul scărilor sau pășirea peste obstacole.
Mai important, însă, a fost feedbackul subiectiv. Cei doi au raportat o creștere dramatică a sentimentului de „proprietate” asupra protezei și a capacității de a o controla în mod intenționat.
„Indiferent cât de sofisticate sunt sistemele de inteligență artificială ale unei proteze robotizate, acestea vor fi în continuare percepute de utilizator ca un instrument. Dar cu această abordare, când întrebi utilizatorul ce este corpul său, (…) va spune că proteza este de fapt parte din sine.”, mai spus profesorul Herr.
Deși tehnologia nu este încă disponibilă comercial, profesorul Herr estimează că studiile clinice pentru aprobarea de către autoritatea în domeniu din SUA – FDA (Food and Drug Administration) – ar putea dura aproximativ cinci ani. Este un orizont de timp care aduce o speranță imensă și marchează un punct de cotitură: momentul în care am început, cu adevărat, să ne contopim cu tehnologia pe care o creăm.
