Cu siguranță, la un moment dat, ați auzit că eschimoșii se sărută cu nasurile, cel mai probabil imitând acest gest. Dintre toate gesturile de afecțiune din lume, acesta este unul dintre cele mai fascinante. Spre deosebire de sărutul tradițional, eschimoșii nu folosesc buzele, ci nasurile pentru a-și exprima dragostea și apropierea față de cei dragi. Dar cât de real este acest obicei și ce semnificație are el?

Cine sunt eschimoșii și unde trăiesc?

Eschimoșii sunt popoarele indigene din regiunile arctice, trăind în principal în Groenlanda, Canada, Alaska și Rusia. Se estimează că numărul total al acestora este de aproximativ 175.000 de persoane, dintre care 50.000 locuiesc în Groenlanda și un număr similar în nordul Canadei.

Condițiile extreme de trai, temperaturile scăzute și izolarea geografică au modelat obiceiurile eschimoșilor, inclusiv felul în care își exprimă afecțiunea.[sursa]

eschimoșii se sărută cu nasurile
Eschimoșii se sărută cu nasurile

Eschimoșii se sărută cu nasurile?

Această idee are un sâmbure de adevăr, dar realitatea este puțin diferită. Eschimoșii nu se sărută propriu-zis atingându-și nasurile, ci folosesc un gest numit „kunik”. Acesta constă în atingerea și frecarea nasurilor și obrajilor, urmată de inspirația aerului, ca un mod de a simți mirosul persoanei iubite. Acest gest nu are o conotație erotică, fiind mai degrabă o expresie de afecțiune în cadrul familiei, practică între părinți și copii sau între rude apropiate.

• CITEŞTE ŞI:  Garda Varegă: cine au fost vikingii Bizanțului?

Contrar mitului popular, kunik nu este folosit pentru a evita înghețarea salivei la temperaturi extreme, ci face parte dintr-o tradiție culturală profundă.

Originea și semnificația sărutului eschimoșilor

Kunik-ul are la bază un element esențial al culturii eschimoșilor: recunoașterea aproapelui prin miros și atingere. Având în vedere că această populație trăiește în condiții de vizibilitate redusă (zile lungi de întuneric polar, furtuni de zăpadă), identificarea celor dragi se face adesea mai mult prin simțurile tactile și olfactive decât prin vedere.

Se crede că obiceiul provine dintr-un mod ancestral de recunoaștere și verificare a membrilor familiei. Simțurile olfactive joacă un rol important în relațiile dintre eschimoși, iar acest obicei este asemănător modului în care animalele învață și recunosc mirosul celor apropiați.

Căsătoria la eschimoși: relații flexibile

Un aspect mai puțin cunoscut al culturii eschimoșilor este conceptul de „co-căsătorie”. În anumite comunități, cuplurile pot alege să împartă partenerii, dar nu din motive de infidelitate, ci ca parte a unei strategii economice menite să consolideze relațiile dintre familii. În astfel de cazuri, fiecare cuplu își păstrează gospodăria, însă soții pot schimba partenerii fără ca acest lucru să fie privit ca un act neobișnuit.

Potrivit antropologilor, sărutul ar putea avea origini foarte vechi, legate de hrănirea puilor la unele mamifere. Chiar și oamenii preistorici obișnuiau să mestece hrana și să o transfere direct în gura copiilor, un gest care ar fi putut evolua mai târziu într-un simbol al afecțiunii.

Romanii sunt cei care au popularizat sărutul romantic în Europa, dezvoltând diferite tipuri de săruturi, inclusiv sărutul pasional, cunoscut astăzi drept „sărut franțuzesc”. Spre deosebire de eschimoși, care folosesc kunik-ul pentru apropierea familială, romanii au transformat sărutul într-un gest social, juridic și romantic.

• CITEŞTE ŞI:  3 lucruri pe care să nu le faci niciodată la locul de muncă, dezvăluite de un expert în resurse umane

Eschimoșii și adaptarea la mediul extrem

Cultura eschimoșilor a fost puternic influențată de condițiile extreme în care trăiesc. Temperaturile care pot ajunge la -40°C, lipsa resurselor naturale și izolarea geografică au dus la dezvoltarea unor obiceiuri specifice. De la modul în care înițiă relațiile de familie până la tehnicile de supraviețuire, totul este adaptat mediului polar.

Publicitate

Chiar dacă ideea că „eschimoșii se sărută cu nasurile” este doar parțial adevărată, obiceiul kunik rămâne un element distinctiv al culturii acestora. Mai mult decât un simplu gest de afecțiune, kunik-ul este o modalitate autentică de a exprima apropierea și de a recunoaște pe cineva drag prin simțurile primare.

Acest obicei unic subliniază adaptabilitatea și diversitatea culturilor umane și arată că, indiferent de mediu, oamenii încă găsesc modalități profunde de a se conecta unii cu alții.

Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante: