Este Purgatoriul menționat în Biblie? Ce spune în realitate Scriptura despre acest loc

Se spune că într-un loc denumit Purgatoriu sufletele morților așteaptă să ajungă în Rai. Acestea sunt sufletele celor care l-au acceptat pe Dumnezeu, dar care nu au fost liberi de păcat. Ca atare, este considerat un loc de pedeapsă și purificare temporară.

Ce este Purgatoriul?

Sufletele oamenilor „care mor în harul și prietenia lui Dumnezeu, dar încă imperfect purificați” vor ajunge în Purgatoriu, potrivit Catehismului Bisericii Catolice.

Textul definește în continuare purgatoriul ca o „purificare, astfel încât să se atingă gradul de sfințenie necesar pentru a intra în bucuria Raiului” și notează, de asemenea, că „această purificare finală a celor aleși …este complet diferită de pedeapsa celor condamnați”.

Timp de aproximativ un mileniu, creștinii nu au fost foarte siguri de ceea ce se va întâmpla cu sufletele lor atunci când vor muri. Sigur, sfinții mergeau în Rai, iar păcătoșii iremediabili mergeau în Iad. Cât despre toți ceilalți? Aceștia se vor confrunta cu o „judecată finală”.^[sursa]

Abia în secolul al XII-lea, Biserica medievală latină a venit cu conceptul de Purgatoriu. Aceasta însemna că oamenii mureau și mergeau în Purgatoriu pentru a-și plăti păcatele până când erau suficient de puri pentru a intra în Rai.

Prima atestare scrisă poate fi găsită în cartea „Sentințele”, scrisă de teologul și episcopul francez Peter Abelard în jurul anului 1150.

Este menţionat Purgatoriul în Biblie?

Nu există nicio referire la Purgatoriu în Biblie, dar cei care cred în acest concept și îl predică susțin că nici cuvinte precum „trinitate” și „întrupare” nu există, dar că aceste concepte sunt totuși înțelese.

Deși nu se face o referire directă la Purgatoriu, se poate argumenta că unele pasaje pot fi interpretate ca referindu-se la purgatoriu. Un exemplu include 2 Macabei 12:43-45, care face referire la rugăciunile pentru morți.

Teoria este că rugăciunile pentru morți au sens doar dacă acele suflete trebuie să fie salvate, ceea ce întărește ideea unui loc precum Purgatoriul.

Ce au spus Sfinţii Părinți ai Bisericii

Sfinții Părinți ai Bisericii sunt adesea menționați atunci când sunt contestate rădăcinile Purgatoriului.

De exemplu, în cartea lui Augustin de Hippo „Orașul lui Dumnezeu”, publicată în anul 426 d.Hr., poate fi găsit următorul pasaj:
„Dar dintre cei care suferă pedepse temporare după moarte, nu toți sunt condamnați la acele dureri veșnice care vor urma acelei judecăți; pentru că pentru unii, așa cum am spus deja, ceea ce nu este iertat în această lume este iertat în lumea următoare, adică ei nu sunt pedepsiți cu pedeapsa veșnică a lumii viitoare”.

Există și alte referiri la rugăciuni pentru morți în lucrări precum „Faptele lui Pavel și Tecla”, „Epitaful lui Abercius” și „Martirul lui Perpetua și Felicitas”, printre altele. Toate aceste texte datează din secolele I și II d.Hr.

Conceptul de Purgatoriu precede creștinismul. Evreii ortodocși cred, de asemenea, într-o purificare finală. Kaddish-ul îndoliatului este o rugăciune pentru purificarea sufletului unei persoane dragi, care se rostește pe durata a 11 luni după moartea persoanei.

Acest concept este specific creștinilor catolici și ortodocși. Confesiunile protestante nu urmează această doctrină.

Criticii Bisericii Catolice au susținut că acest concept de Purgatoriu a ajutat Biserica să acumuleze mari averi. Un mod în care a făcut acest lucru este prin slujbe de pomenire pentru morți. Cine ar dori ca persoana iubită decedată să fie în Purgatoriu pe termen nelimitat, nu-i așa?

Dacă cineva ajunge în Purgatoriu, cum funcționează, la urma urmei, întregul proces de purificare? Ei bine, există câteva modalități de a grăbi procesul și de a duce sufletul în Rai. Una dintre acestea este prin indulgențe.

La început, indulgențele erau documente fizice vândute de membrii clerului persoanelor care doreau să se absolve de păcate. Deci, în esență, cineva putea cumpăra un bilet de ieșire din Purgatoriu și obținea intrare prioritară în Rai.

Alte modalități de a obține un „bilet spre cer”

Există, totuși, și alte modalități de a reduce timpul petrecut în Purgatoriu. În absența indulgențelor cumpărate, suferința, sacrificiul și faptele bune pot ajuta la iertarea pedepsei.

Pelerinajele la locurile sfinte, participarea la slujbă, spovedania și actele de pietate, cum ar fi rugăciunea rozariului, citirea scripturilor și adorația euharistică, pot ajuta.

Mâncătorii de păcate ar mânca (la propriu) păcatele unei persoane moarte. Dacă o persoană se afla pe patul de moarte, purta păcate nemărturisite și deceda, atunci un mâncător de păcate era singura șansă pe care o avea acea persoană de a evita purgatoriul. Procesul presupunea așezarea unei bucăți de pâine pe pieptul persoanei pentru a-i absorbi toate păcatele, iar apoi mâncarea.

Viața (sau moartea) în Purgatoriu

Purgatoriul nu este doar un loc al suferinței. Dumnezeu iartă sufletele din Purgatoriu. „Rolul suferinței este de a repara răul pe care l-am făcut.”, remarcă Robert Corzine, vicepreședinte pentru programe și dezvoltare la Centrul St. Paul pentru Teologie Biblică.

În ciuda reprezentărilor de foc din operele de artă despre conceptul de Purgatoriu, suferința din acest loc nu este o durere fizică reală. „Focul prin care suntem purificați este o ardere interioară pentru iubirea lui Dumnezeu.”, explică autoarea Susan Tassone.

„Imediat după moartea lor, sufletele din purgatoriu L-au văzut pe Dumnezeu în toată gloria Sa. I-au văzut iubirea, bunătatea și planurile pe care le avea pentru noi. Și tânjesc după asta. Ard după asta, cu o dorință care depășește căldura oricărui foc pământesc.”, a adăugat Tassone.

„Divina Comedie”

Lucrarea clasică a lui Dante „Divina Comedie” face referire la Purgatoriu ca la un loc în care sufletele suferă de bunăvoie (spre deosebire de Iad). Acestea nu arată autocompătimire și se bucură de suferința lor. După cum spune părintele Dwight Longenecker, „orice lucru care merită necesită durere pentru a progresa, dar este o durere cu o recompensă la sfârșit”.

Credincioșii ar trebui să se roage pentru sufletele celor morți în timp ce merg în Purgatoriu, dar ceea ce mulți nu știu este că se spune că și contrariul este adevărat. Sufletele ajunse în acest loc se roagă și pentru mântuirea celor vii. „Aceste suflete devin ca al doilea înger păzitor al nostru, luându-ne sub aripa lor.”, a mai spus Tassone.

Odată ce o persoană decedează și sufletul părăsește corpul, acesta devine neajutorat, așa că doar cei vii pot ajuta la accelerarea șederii lor în Purgatoriu.

„Trebuie să fim lacomi de haruri pentru sufletele din Purgatoriu. De aceea au nevoie de rugăciunile noastre – rozariul, adorația, Drumul Crucii și, mai presus de toate, slujba. Mesele pe care le-am oferit pentru sufletele din Purgatoriu sunt cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru morții noștri dragi. Asta pentru că slujba este cea mai înaltă formă de închinare, cea mai înaltă formă de rugăciune.”, a arătat Tassone.

Sufletele din acest loc nu suferă singure. Acestea au compania sufletelor celorlalți credincioși, fiind toate unite în Hristos. Cercetătorii biblici spun că doar sfinții care sunt liberi de păcat obțin intrarea instantanee în Rai, dar procesul de purificare din Purgatoriu poate transforma sufletele celor care au păcătuit în sfinți.