Este Soarele conștient? O teorie bizară din lumea neortodoxă a panpsihismului

O lucrare ştiinţifică publicată în anul 2021 susține că prezența unor câmpuri magnetice complexe în natură ar putea fi o dovadă a conștiinței. Dar chiar ar putea fi şi Soarele conştient?

Natura conștiinței, modul în care aceasta apare și cum se raportează la lumea fizică a fost un subiect de dezbatere filosofică și științifică majoră încă de când omenirea gândește. Sunt mintea și corpul separate? Unii cred că da, alții cred că nu, dar o a treia tabără exprimă o idee intermediară și totuși mai radicală: tot ceea ce există în Univers are conștiință, iar aceasta include și Soarele.

Această viziune asupra Universului este cunoscută sub numele de panpsihism. Ideea conform căreia conștiința provine din lumea fizică este cunoscută sub numele de fizicalism, deși rămânem nesiguri cu privire la ceea ce face ca animalele să fie conștiente. În schimb, ideea că mintea și materia sunt două entități separate este acoperită de viziunea dualistă a lumii. Panpsihismul își propune să fie o punte între cele două. Conștiința apare în noi deoarece conștiința este prezentă în toate.^[sursa]

Ar putea fi Soarele conştient?

Concepte asemănătoare cu acesta au fost întâlnite pe tot globul și de-a lungul mileniilor în religii și filozofii.

Conceptul a cunoscut o revenire în filosofia analitică în ultima vreme și există o lucrare deosebit de neortodoxă care discută despre potențiala conștiință a Soarelui, scrisă de biologul Rupert Sheldrake, cunoscut pentru activitatea sa în domeniul rezonanței morfice – credința că organismele similare împărtășesc cumva interconexiuni telepatice și că speciile împărtășesc amintiri colective.^[sursa]

Într-o lucrare publicată în Journal of Consciousness Studies încă din anul 2021, Sheldrake pledează pentru conștiința Soarelui și a tuturor celorlalte stele. Biologul avansează că „conștiința, conștiența sau experiența pot fi prezente în sistemele de auto-organizare la multe niveluri de complexitate”. Sheldrake afirmă că acest lucru ne îndepărtează de preocuparea fizicalismului cu privire la modul în care conștiința a apărut dintr-un sistem simplu și, în schimb, aduce conștiința în stele, sisteme solare, galaxii și Universul ca întreg.

„Conștiința nu trebuie să fie limitată la creiere. Legătura dintre minți și sistemele fizice pare să se facă prin intermediul câmpurilor electromagnetice ritmice, care, bineînțeles, sunt prezente în creierul nostru. Ele sunt prezente și în și în jurul Soarelui, iar acestea ar putea fi interfața dintre mintea solară și corpul Soarelui.”, a declarat Sheldrake pentru Popular Mechanics.^[sursa]

Acum, există multe argumente filosofice și științifice care contestă panpsihismul, dar în lucrare am fost deosebit de intrigați de consecințele unui Soare conștient și de celelalte 100 de miliarde de stele conștiente care alcătuiesc Calea Lactee. Una dintre consecințele propuse, de exemplu, este că stelele se pot deplasa prin eliberarea de jeturi direcționale care le plasează acolo unde doresc.

Potrivit studiului lui Sheldrake, unii sugerează că stelele nu se deplasează sub influența gravitațională a materiei întunecate, ci se orientează singure în poziția potrivită. Ca întotdeauna, afirmațiile extraordinare necesită dovezi extraordinare. În timp ce jeturile stelare se găsesc în multe obiecte, ele nu reprezintă niciodată o modalitate prin care stelele se propulsează singure.

Există, de asemenea, o hartă incredibilă a Căii Lactee datorită observatorului Gaia al Agenției Spațiale Europene. Iar aceasta nu detaliază doar poziția a aproape două miliarde de stele, ci și mișcarea lor. Aceste date ne permit să derulăm ceasul din Calea Lactee și să vedem cum s-au mișcat stelele de-a lungul a miliarde de ani.

Dacă ar exista mișcări stelare care nu ar fi guvernate de legile gravitației într-un Univers în care se presupune că există materie întunecată, ei bine, oamenii de știință ar urla cu siguranță în gura mare cu privire la aceste mișcări. Mișcarea stelelor ca și cum ar exista mult mai multă materie decât putem vedea este modul în care a fost propusă materia întunecată în primul rând.

În lucrare, o mare parte din argumente se bazează pe câmpul magnetic al Soarelui și pe natura sa complexă. Dar dacă vrem să luăm în considerare ceva și mai complex, ar trebui să ne uităm la câmpul magnetic al lui Uranus. Spre deosebire de dinamul solar sau de magnetosfera Pământului, câmpul magnetic al lui Uranus este descentrat și s-ar putea să se deschidă și să se închidă zilnic, făcând tumbe. Semnificativ mai complex decât Soarele, dar poate că întrebarea „Este Uranus conștient?” nu are aceeași rezonanță.