Ciclul existenței pare simplu: naștere, viață, moarte. Dar la nivel celular, un număr tot mai mare de studii sugerează că moartea nu este un punct final, ci începutul a ceva complet neașteptat.
Fiecare dintre noi este o colonie formată din aproximativ 30 de trilioane de celule care cooperează pentru a crea ceea ce percepem ca „viață”. Însă cercetări recente arată că, pentru unele celule, moartea organismului-gazdă nu este sfârșitul. Dimpotrivă, poate fi startul unei transformări radicale.
Acest domeniu fascinant este explorat printr-o nouă clasă de organisme multicelulare proiectate de inteligența artificială, cunoscute sub numele de „xenoboți”. Într-un articol publicat pe The Conversation în septembrie 2024, microbiologul Peter Noble și bioinformaticianul Alex Pozhitkov au detaliat cum aceste structuri biologice atrag atenția comunității științifice prin autonomia lor remarcabilă.
Xenoboții sunt creați din celule care își asumă roluri noi, dincolo de funcția lor biologică inițială. De exemplu, pot folosi cilii, structuri asemănătoare firelor de păr, pentru a se deplasa, în loc să transporte mucus. Autorii susțin că, prin capacitatea lor de a se reasambla într-o formă nouă după moartea organismului de proveniență, xenoboții reprezintă un fel de „a treia stare” a vieții. Chiar dacă aceste forme nu ar apărea în mod natural, ele demonstrează o capacitate surprinzătoare a celulelor de a se adapta. Experimente similare cu celule umane, numite „antroboți”, au arătat un comportament similar.
„Luate împreună, aceste descoperiri contestă ideea că celulele și organismele pot evolua doar pe căi prestabilite. A treia stare sugerează că moartea unui organism poate juca un rol semnificativ în transformarea vieții în timp.”, scriu autorii.
Ce înseamnă această a treia stare, între viață și moarte: inteligență sau automatism?
Implicațiile acestor bioboți sunt uriașe, de la medicamente personalizate, create din propriile țesuturi pentru a evita reacțiile imune, până la o reevaluare fundamentală a ceea ce este o celulă. Biologul evoluționist William Miller, coautor al cărții The Sentient Cell, consideră că xenoboții sunt o dovadă a abilităților cognitive, poate chiar conștiente, ale celulelor.
„Deși organismul în ansamblu nu mai răspunde, subgrupuri de celule rămân active, iau decizii și rezolvă probleme. Acest lucru reconstruiește fundamental modul în care vedem structura vie… unitatea fundamentală a agenției biologice este celula conștientă.”, explică Miller.
Conștiința este un concept notoriu de alunecos. În secolul al XVII-lea, filosoful René Descartes credea că doar mintea umană este conștientă. Astăzi, știința recunoaște diverse forme de conștiință în regnul animal, dar prejudecățile umane persistă când vine vorba de forme de viață diferite.
„Noi, ca oameni, avem o capacitate limitată de a vedea inteligența în obiecte de dimensiuni medii care se mișcă cu viteză medie”, a afirmat Michael Levin, biolog la Universitatea Tufts, al cărui laborator a construit xenoboți. El subliniază că nu suntem pricepuți la a recunoaște inteligența când aceasta este „extrem de mică sau extrem de mare”.
Pentru Miller, conceptul de celulă conștientă contestă idei neodarwiniste precum „supraviețuirea celui mai adaptat”. Deoarece celulele trebuie să colaboreze, un motto mai potrivit ar fi: „Mă servesc cel mai bine servindu-i pe ceilalți”. Această perspectivă, spune el, „dezvăluie o narațiune biologică complet nouă, în care genele nu controlează, ci sunt instrumente.”
Scepticism în lumea științei: este a treia stare o realitate?
Însă nu toți oamenii de știință sunt convinși. Într-o scrisoare din 2024 publicată în EMBO Reports, teoria este descrisă ca „doar un exercițiu intelectual fără dovezi empirice”. Lincoln Taiz, biolog la Universitatea din California, Santa Cruz, este unul dintre sceptici.
„Se știe de 75 de ani sau mai mult că celulele pot fi induse să se dezvolte anormal când sunt scoase din context. Nu este nimic nou. Când o insectă secretă hormoni în frunzele plantelor, cauzând formarea de gale (creșteri anormale), este aceasta o «a treia stare» a vieții?”, a declarat Taiz.
Coautoarea scrisorii, Wendy Ann Peer, biolog la Universitatea din Maryland, adaugă că ideii de conștiință celulară îi lipsește rigoarea științifică. „În metoda științifică, trebuie să ai o ipoteză care poate fi testată și, crucial, falsificabilă”, spune ea. Peer explică fenomenul xenoboților ca o versiune avansată a unei tehnici cunoscute, în care celulele scoase din contextul lor își păstrează capacitatea de a se diferenția.
Cu toate acestea, în ciuda dezacordului, ambele tabere sunt de acord asupra unui punct esențial: explorarea capacităților celulare reprezintă o oportunitate imensă. Taiz compară potențialul antroboților în medicină cu modificarea dezvoltării celulelor stem pentru a crea comportamente specifice.
Miller împărtășește acest entuziasm. „Lucrarea lui Levin este un bun exemplu de încercare de a discerne cum să colaborăm cu celulele pentru a crea forme de viață care să ajute oamenii. Învățăm să facem ceea ce fac celulele și, dacă suntem inteligenți, vom colabora cu ele.”, spune Miller.
Scriind acest articol, am realizat că granița pe care o trasam mental între „mine” și „corpul meu” este iluzorie. Gândul că trilioane de celule iau decizii autonome în fiecare secundă nu este înfricoșător, ci profund fascinant și mă face să mă întreb unde începe și unde se termină, de fapt, conștiința.
Conștiente sau nu, un lucru este cert: celulele vor juca un rol principal în viitorul sănătății umane. Dincolo de medicină, mă întreb ce înseamnă această „a treia stare” pentru etica viitorului. Dacă un conglomerat de celule poate forma o nouă entitate funcțională, ce responsabilitate avem față de aceste creații? Este o întrebare care depășește biologia și intră direct în filosofie.
