Adevărul tragic ascuns de extraterestrul din Atacama şi ce este de fapt ciudata fiinţă

Extraterestrul din Atacama a generat un val uriaş de controverse şi teorii ale conspiraţiei în urmă cu peste două decenii, când a fost descoperit în deşertul Atacama, din Chile. Amatorii teoriilor conspirației piperate cu fantezie SF au concluzionat pe loc: mumia aparținea unui specii extraterestre.

Trupul mumificat nu avea mai mult de 12 centimetri și, într-adevăr, părea a fi al unei creaturi sinistre. Cercetătorii credeau că au de a face cu un trup vechi de mii de ani.^[sursa]

Ce era de fapt extraterestrul din Atacama

Captivat de această ciudățenie și în speranța de a descoperi adevărata origine a rămășițelor, profesorul Garry Nolan de la Universitatea Stanford a efectuat o examinare detaliată a oaselor înainte de a-l chema pe Atul Butte, de la Universitatea California, pentru o analiză a întregului genom.

După cinci ani de muncă, Nolan și Butte au ajuns la concluzia că rămășițele, pe care le-au denumit simplu „Ata”, de la deşertul Atacama, aparțin unui făt născut prematur care a murit în urmă cu aproximativ 40 de ani. Ei au declarat că morfologia anormală și starea neobişnuită a plăcii osoase – care inițial au sugerat că Ata avea între 6 și 8 ani la momentul morții – ar putea fi explicate prin numeroasele mutații genetice pe care le-au identificat.

Nolan a observat că Ata are 10 coaste, în timp ce oamenii au 12, şi un craniu ciudat cu formă alungită. Pentru a se lămuri de ce scheletul are numai 10 coaste, cercetătorul a contatctat un pediatru, care i-a spus că nu mai văzuse o asemenea afecţiune a oaselor în cariera lui.

Înainte să cerceteze AND-ul, Garry Nolan credea că mumia avea sute de mii de ani vechime, asta pentru că deşertul Atacama este unul dintre cele mai secetoase locuri de pe Terra, iar trupul ar fi putut rămâne conservat pentru o perioadă lungă de timp.

Analizele ulterioare au arătat însă că ADN-ul este proaspăt şi de o foarte bună calitate, ceea ce înseamnă că misterioasa mumia Atei data de doar câteva decenii. Nolan a arătat că există două posibilităţi cu privire la originea Atei: fie a suferit de o formă extremă de nanism şi a trăit până la vârsta de şase sau opt ani, fie este un fetus de 22 de săptămâni care a suferit de o boală rară – progeria – prin care a îmbătrânit prematur şi a murit.

Analizând ADN-ul extras din oasele mumiei, cercetătorii spun că fetița a fost purtătoarea a cel puțin 7 mutații genetice care sunt asociate cu provocarea unor diformități majore la nivelul scheletului sau accelerează dezvoltarea oaselor. Astfel s-ar explica malformațiile Atei, coastele anormale și craniul alungit.

Dincolo de aceste mutații, Ata ar fi putut suferi, de asemenea, și de hernie diafragmatică congenitală. „Înțelegerea acestei problematici genetice ne-ar putea ajuta pe viitor la dezvoltarea de terapii sau medicamente care să poată duce la dezvoltarea osoasă în cazul, să zicem, al unor oameni care au trecut prin accidente catastrofale de mașină”., spune Garry Nolan. Cercetătorul crede că Ata a murit la scurt timp după naștere.

„Deși a început ca o poveste despre extratereștri și s-a răspândit în toată lumea, este de fapt o poveste despre o tragedie umană. O femeie a avut un bebeluș malformat, conservat într-un mod anume și apoi transmis sau vândut ca un artefact ciudat. S-a dovedit a fi uman, cu o poveste genetică fascinantă din care am putea învăța ceva important pentru a-i ajuta pe alții. Fie ca ea să se odihnească în pace!”, a mai spus cercetătorul.