Familia Borgia: controversele din jurul uneia dintre cele mai puternice familii din Europa medievală

Când vine vorba de Renașterea italiană, ne vin în minte câteva familii celebre. Bineînțeles, există binecunoscuta familie Medici, una dintre cele mai vechi dinastii din Italia, renumită pentru politică, papalitate, bănci și patronajul artelor. Au existat și alte familii la fel de importante în această perioadă unică în istorie. De exemplu, Casa Sforza, una dintre familiile conducătoare proeminente ale Italiei renascentiste din Milano. Altă familie importantă a fost reprezentată de Casa de Gonzaga, care a domnit în nordul Italiei, iar printre membrii săi se număra un sfânt, împărătese, regine, doisprezece cardinali și paisprezece episcopi.

Dar un nume iese în evidență, din motive mai puţin pozitive. Una dintre cele mai notorii familii renascentiste este familia Borgia. O familie de papi, ucigași, obsedați sexual și corupţi, cu o reputație care este cunoscută și în zilele noastre.

Familia Borgia

Familia Borgia (ortografiată Borja în spaniolă, catalană și aragoneză) a fost o familie nobilă spaniolă italo-aragoneză. Casa de Borgia a devenit proeminentă în timpul Renașterii italiene și au fost patroni ai artelor. Și, deși au contribuit la dezvoltarea artei renascentiste, nu acesta a fost motivul pentru care au devenit faimoși.^[sursa]

Casa Borgia a crescut în putere atât în domeniul politic, cât și în cel ecleziastic în secolele al XV-lea și al XVI-lea. Din această familie au provenit nu unul, ci doi papi: Papa Calixt al III-lea și Papa Alexandru al VI-lea.

Totuși, nu au ajuns acolo fără probleme. Familia Borgia a devenit faimoasă pentru comportamentul său diabolic și a fost acuzată de mită, crimă, adulter, furt, incest și simonie. Simonia este actul de a vinde funcții și roluri bisericești sau obiecte sacre.

Dacă aruncăm o privire asupra istoriei papalității, vom găsi, inevitabil, multe exemple de simonie, chiar și după ce aceasta a fost declarată ilegală în secolul al V-lea. Dorința de a obține la fel de multă putere, bogăție și atenție ca și familia Borgia nu era bine văzută, mai ales de două dintre cele mai puternice familii din acea vreme: familiile Sforza și Medici.

Alfons de Borja

Primul membru important al Casei Borgia a fost Alfons de Borja. Acesta s-a născut în anul 1378 în localitatea La Torreta, Canals, care la acea vreme făcea parte din Regatul Valenciei din Spania modernă.

Alfons de Borja a fost profesor de drept la Universitatea din Lleida, diplomat pentru regii de Aragon, iar apoi a devenit cardinal. Când Alfons era la „o vârstă înaintată”, a fost ales ca Papă sub numele de Calixt al III-lea, în anul 1455. A servit ca papă timp de trei ani, până când a murit, în data de 6 august 1458.

Primul papă din Casa Borgia a fost considerat un papă relativ decent. El a fost responsabil pentru rejudecarea procesului și schimbarea sentinței pentru Ioana d’Arc (a fost achitată postum de acuzațiile care i se aduceau).

În timp ce era papă, a numit doi dintre nepoții săi în funcția de cardinali. Dușmanii Papei Calixt al III-lea au afirmat că era corupt, dar nu este o acuzație surprinzătoare. Papii aveau o istorie de promovare a membrilor propriilor familii în funcții de rang înalt în biserică.

Rodrigo Borgia

Următorul membru notabil al Casei Borgia a fost Rodrigo Borgia, care s-a născut în data de 1 ianuarie 1431. Ca și unchiul său Alfons, Rodrigo a studiat dreptul la Bologna și a fost numit ulterior cardinal de către unchiul său.

Acest membru al Casei Borgia a fost destul de scandalos, a avut mai mulți copii de la alte femei și a avut o relație de lungă durată cu Vannozza dei Cattanei, care a născut patru copii: Giovanni, Cesare, Lucreţia și Gioffre. Rodrigo a preluat exemplul unchiului său în multe privințe, inclusiv în ceea ce privește alegerea sa ca papă în anul 1492.

Cel de-al doilea papă din Casa Borgia a fost mai puțin rezervat decât unchiul său. Alegându-și numele de Papa Alexandru al VI-lea, a fost cunoscut ca un politician și diplomat excelent, dar a fost foarte criticat.

A cheltuit excesiv fondurile bisericii, s-a angajat din nou în simonie, a fost acuzat de lascivitate și s-a făcut vinovat de nepotism. Papa numărul doi din familia Borgia l-a numit pe fiul său Giovanni în funcția de căpitan general al armatei papale și l-a făcut cardinal pe cel de-al doilea fiu al său: puteți vedea cât de ușor era nepotismul pentru această familie.

Papa Alexandru al VI-lea s-a folosit de copiii săi pentru a încheia alianțe cu cele mai puternice familii din Italia și Spania prin aranjarea de căsătorii. Familia Sforza era una dintre cele mai puternice familii din Europa, așa că Papa Alexandru al VI-lea a căsătorit-o pe fiica sa Lucreţia cu Giovanni Sforza. Acesta l-a căsătorit pe fiul său cel mai tânăr, Gioffre, cu Sancha de Aragon și cu Coroana de Aragon și Napoli.

Una dintre cele mai scandaloase povești despre acest membru al Casei Borgia era că era cunoscut pentru faptul că îi plăcea să găzduiască orgii în palatul Vaticanului. Cea mai infamă (și foarte contestată) orgie a fost cunoscută sub numele de Banchetul castanilor.

Banchetul castanilor a fost o cină organizată la 31 octombrie 1501, la Palatul Papal din Roma, iar gazda a fost cardinalul Cesare Borgia. Potrivit unei relatări a evenimentului, „cincizeci de prostituate cinstite”, numite curtezane, au fost invitate la banchet pentru a servi drept divertisment.

După masă, curtezanele dansau pentru oaspeți, mai întâi cu haine pe ele, apoi fără. Când dansul s-a terminat, un candelabru a fost așezat pe podea, castane au fost aruncate pe podea, iar curtezanele dezbrăcate au trebuit să se târască pe podea pentru a aduna nucile.

Apoi venea partea de sex a petrecerii. Se spunea că Papa Alexandru al VI-lea, Cesare Borgia și Lucreţia priveau și îi premiau pe cei care se descurcau bine cu premii precum mătase, pantofi și alte lucruri scumpe. Papa Alexandru al VI-lea a murit în data de 18 august 1503, după ce a contractat ceea ce majoritatea istoricilor cred că a fost malarie. Ori a fost otrăvit tocmai de către fiul său, Cesare.

Cesare Borgia

Cesare Borgia a fost cel de-al doilea fiu al lui Rodrigo (Papa Alexandru al VI-lea) și, la fel ca mulți alți membri ai Casei Borgia, a studiat dreptul. După facultatea de drept, Cesare Borgia a studiat teologia la Universitatea din Pisa.

După absolvire, tatăl său l-a făcut cardinal, ceea ce a fost din nou un adevărat hop în carieră. Cu toate acestea, chiar și pentru un Borgia, Cesare avea o reputație scandaloasă.

Cesare a fost suspectat de uciderea fratelui său mai mare, Giovanni. Nu existau dovezi, dar toată lumea credea că Cesare era criminalul. Cu Giovanni scos din joc, Cesare a părăsit biserica pentru a câștiga putere și a îndeplini rolul de căpitan general al lui Giovanni. Cei mai mulți sunt de acord că Cesare a fost cel mai josnic membru al Casei Borgia.

Un cronicar a relatat că, în fiecare zi, cadavrele oamenilor uciși de Cesare Borgia trebuiau să fie pescuite din râul Tibru. Pe lângă faptul că ucidea pe oricine dorea, se presupune că lui Cesare îi plăcea să își exerseze abilitățile de arcaș stând deasupra curții închisorii din Roma și trăgând cu arbaleta în prizonierii de dedesubt.

Pe lângă faptul că a făcut ca doi bărbați să fie răsuciți până la moarte, într-un acces de nebunie, se spune că acest membru al Casei Borgia ar fi avut o relaţie incestuoasă cu sora sa Lucreţia. În timp ce majoritatea istoricilor cred că Papa Alexandru al VI-lea a murit de malarie, s-a zvonit, după cum am menţionat, că Cesare și-ar fi otrăvit tatăl și pe el însuși.

Lucreția Borgia

Dar Lucreţia Borgia a fost mai prejos? Răspunsul este negativ. Aceasta a fost promisă către doi prinți din Spania înainte de a împlini vârsta de 13 ani. După ce tatăl ei a devenit papă, Lucreţia s-a căsătorit cu Giovanni Sforza la vârsta de 13 ani, în anul 1493.

Ceea ce a făcut ca această căsătorie politică să fie unică a fost faptul că, atunci când Papa Alexandru al VI-lea nu a mai avut nevoie de puterea sau influența familiei Sforza, a cerut anularea căsătoriei fiicei sale, susținând că mariajul nu a fost niciodată consumat. Când motivul anulării a ajuns la Giovanni Sforza, acesta a spus tuturor că motivul pentru care căsătoria nu a fost consumată a fost că Lucreţia a insistat să mențină o relație incestuoasă atât cu tatăl ei, cât și cu fratele Cesare.

Ca și ceilalți membri ai Casei Borgia, Lucreţia nu era străină de scandaluri. După ce prima ei căsătorie a fost anulată, se presupune că ar fi avut o relație cu un bărbat spaniol, Perotto.

Într-o zi, cadavrul acestuia și al uneia dintre doamnele Lucreţiei au fost găsite moarte în Tibru, în anul 1498. Se crede că Cesare a pus ca Perotto și femeia fără nume să fie uciși pentru că ar fi interferat cu negocierile care aveau loc pentru o altă căsătorie pentru Lucreţia.

Lucreţia s-a căsătorit cu Prințul Alfonso de Aragon pentru ca Casa Borgia să formeze încă o alianță cu o familie puternică. Cesare dorea să se unească cu Franța, rupând astfel Regatul Neapolelui.

Tatăl lui Alfonso era conducătorul Regatului Napoli, ceea ce însemna că viața lui Alfonso era în pericol. O tentativă de asasinare a lui Alfonso a eșuat. Totuși, a doua tentativă a avut succes, iar Alfonso de Aragon a fost găsit strangulat în camera sa.

Cesare a fost probabil implicat în complotul de crimă. Lucreţia s-a căsătorit pentru a treia oară cu Alfonso I d’Este, Duce de Ferrara. Ea a avut o serie de sarcini complicate și a avut mai mulți copii care au murit la scurt timp după naștere. Lucreţia Borgia a murit în data de 24 iunie 1519, la 10 zile după nașterea și moartea ultimului ei copil, Isabella Maria.

Se spune că Lucreţia obişnuia să utilizeze cantarella, o variantă a arsenicului, pentru a-şi elimina victimele. Lucreţia purta un inel găurit, cunoscut sub numele de inel otrăvitor, iar la banchete turna otrava în băutura cuiva înainte de a i-o oferi drept gest de curtoazie.

Lucreţia Borgia nu este singurul membru al Casei Borgia căruia îi plăcea să otrăvească. Familia avea o istorie de otrăvire a nobilimii, politicienilor, episcopilor sau a dușmanilor personali, folosind lucruri precum cărți, mănuși, flori și băuturi pentru a-și doza victima cu toxine letale.