Florica Bagdasar, un medic extraordinar şi prima femeie ministru din istoria României

Florica Bagdasar a fost prima femeie ministru din România, deţinând portofoliul de ministru al Sănătății între anii 1946-1948. A studiat la prestigioasa Universitate Harvard, având specialitatea neuropsihiatrie infantilă şi o contribuție importantă la eradicarea malariei.

Florica Ciumetti s-a născut în data de 24 ianuarie 1901, în localitatea Bitolia, din Macedonia. Se trăgea dintr-o familie macedoromână, tatăl ei fiind Sterie Ciumetti, un inginer de poduri și șosele și profesor de liceu de matematică, iar mama sa, Anastasia Papahagi Ciumetti, soră cu Pericle Papahagi, celebrul lingvist român.

Studii şi căsătoria cu Dumitru Bagdasar

Tânăra Florica a început liceul la pensionul Pompilian, însă din cauza Primului Război Mondial și a refugiului, a continuat liceul în Moldova, la Roman, absolvind liceul „Roman Vodă” în anul 1920. Mai apoi s-a înscris la Facultatea de Medicină din București pe care a absolvit-o în anul 1925. După stagiile de medic extern și intern la Așezămintele Brâncovenești a obținut diploma de doctor în medicină și chirurgie, precum și dreptul de liberă practică.

În anul 1927, Florica s-a căsătorit cu dr. Dumitru Bagdasar, alături de care a avut o căsnicie model. Proaspăt căsătoriți, soții Bagdasar au plecat în Statele Unite ale Americii, la Boston, pentru a-şi aprofunda studiile şi a se specializa.

Florica Bagdasar a urmat cursuri de sănătate publică la Universitatea Harvard, iar Dumitru a învăţat noile tehnici de neurochirurgie la clinica dr. Harvey Cushing, pionierul neurochirurgiei moderne. În timp ce studia la Harvard, Florica Bagdasar a primit bursa Rockefeller.

Soţii Bagdasar s-au întors în România în anul 1929. După un stagiu de câțiva ani la Jimbolia și la Cernăuți cei doi au ajuns la București, unde s-au stabilit definitiv și au rămas până la sfârșitul vieții. În anul 1935 dr. Dumitru Bagdasar a obținut, în urma unui concurs, dreptul de a deschide prima clinică de neurochirurgie din București.

După revenirea din SUA şi până în anul 1935, întrucât tehnologia modernă era practic inexistentă în România, dr. Dumitru Bagdasar a operat pe creier în condiții improvizate. Singura persoană care i-a fost constant alături a fost soţia sa, Florica. Aceasta l-a secondat în sala de operație și l-a încurajat până când au creat o echipă de neurochirurgie formată din profesionişti.

Florica Bagdasar, un medic de excepţie

Florica Bagdasar şi-a dat definitivatul de medic primar în psihiatrie, specialitatea igienă mintală, dedicându-şi viața studiilor neuropsihiatrice ale copiilor.

Florica Bagdasar și colaboratoarea sa, Florica Nicolescu, au elaborat și experimentat cu succes la diverse școli primare propriul abecedar, denumit „Carte pentru toți copiii” și propriul manual de aritmetică. Acestea erau bazate pe ideea globală de grupare și pe scrisul vertical simplificat. Aceste materiale didactice aveau scopul de a-i atrage pe copii și de a-i face să învețe cu plăcere, într-un mod mai degrabă ludic.

În anul 1946 s-a înființat Centrul de Igienă Mintală din București, care a funcţionat pe str. Vasile Lascăr, nr. 14. Acolo au fost trataţi copiii cu deficiențe mintale și tulburări de comportament. Acest centru a fost conceput de Florica Bagdasar după cele mai moderne precepte științifice inspirate din SUA. În calitate de director al acestei instituții, Florica Bagdasar a recrutat și organizat o echipă exemplară de experți, psihologi, pedagogi, logopezi și kinoterapeuți, care să trateze problemele copiilor.

Florica Bagdasar, prima femeie ministru din istoria României

În anul 1946, pe când Florica Bagdasar avea vârsta de 45 de ani, a rămas văduvă. Doctorul Dumitru Bagdasar, care era ministrul sănătății în guvernul Petru Groza, a decedat la vârsta de doar 53 de ani, în urma unui cancer pulmonar. Acesta urma să ocupe funcţia de ambasador al României la Washington.

După moartea soţului, Florica Bagdasar a fost cea care i-a preluat mandatul, în urma presiunilor politicienilor. În următorii doi ani, Florica Bagdasar a fost ministru al Sănătății în guvernul Petru Groza, fiind prima femeie care a ocupat această funcție în România.

După război, România s-a înfruntat cu crize grave, care trebuiau rezolvate urgent. Printre acestea se numărau rețele sanitare decimate de război, lipsuri, sărăcie, foamete cumplită. Problemele au lovit în special Moldova, unde seceta și iarna aprigă au făcut ravagii. Acesta a fost contextul în care s-au produs şi devastatoarele epidemii de tifos exantematic în Moldova și de malarie în Dobrogea. Florica Bagdasar, alături de alţi specialişti, au contribuit decisiv la combaterea acestor epidemii.

În anul 1949, Florica Bagdasar a fost numită conferențiar universitar la Institutul Medico-Farmaceutic Bucureşti. Din această poziţie, a introdus în cadrul Facultății de Pediatrie specialitatea de neuropsihiatrie infantilă. Din anul 1957, a fost numită vicepreședintă a organizației Crucea Roșie din România.

În acelaşi timp, după 23 august 1944, Florica Bagdasar devenise membră a Partidului Comunist Român. În perioada 1944-1948, a activat în diferite organizații ale Partidului, primind diverse sarcini de răspundere.

Căderea în dizgraţie

În ciuda funcţiilor importante pe care le-a deţinut, în perioada 1953–1956, Florica Bagdasar a căzut în dizgrația Partidului, fiind la un pas de lichidare. De fapt, această campanie de discreditare a început cu anul 1948, când a fost eliberată din funcţia de ministru fără prea multe explicaţii. A urmat o perioadă în care medicul s-a confruntat cu intimidări și amenințări.

În anul 1951, colaboratoarea şi prietena sa, Florica Nicolescu, a fost arestată, fără explicaţii. După doi ani de închisoare a fost eliberată, fără vreo sentință şi fără vreun proces, în care să fie arătate acuzațiile care i se aduceau.

Campania dusă împotriva dr. Florica Bagdasar a culminat în ianuarie 1953, cu un articol de fond din ziarul Scânteia, intitulat „Pentru lichidarea deformărilor antiștiințifice în domeniul pedagogiei”. Medicul era acuzat de ”cosmopolitism, de ploconire slugarnică în fața putredei ideologii burgheze, de pervertirea psihiatriei infantile prin introducerea unor curente obscurantiste de tip Freud”.

Imediat după apariția articolului, Centrul de Igienă Mintală a fost vizitat de o delegație oficială. Evident, controlul a găsit nereguli grave. Deşi centrul fusese apreciat de toţi marii specialişti, inclusiv de marele prof. dr. Vlad Voiculescu, Florica Bagdasar a fost demisă şi din această funcţie, fiind nevoită să predea pe loc dosarele și cheile Institutului. A suferit un şoc atât de mare, încât s-a îmbolnăvit grav. A urmat o perioadă de spitalizare, având nevoie de o operație grea la plămâni.

Astfel, Florica Bagdasar a rămas fără nicio sursă de venit. Până şi pensia de urmaş a soţului ei a fost tăiată. Mai mult, a fost obligată să împartă apartamentul unde locuia cu fiica ei, Alexandra, cu o altă familie cu doi copii. Ostracizarea medicului a fost completă. A trăit o perioadă de înverșunată dizgrație politică, de persecuție, de lipsuri materiale, dar şi de boală.

Ultimii ani şi moartea dr. Florica Bagdasar

La sfârșitul anului 1956, valul de teroare stalinistă s-a domolit. Programul de „destalinizare” inițiat de Nikita Hrușciov în URSS au dus la demersurile de „reabilitare” a medicului Florica Bagdasar. Mai mult, i s-a propus să reintre în Partid, dar a refuzat. Totuşi, în octombrie 1957 a fost numită vicepreședintă a Crucii Roșii din România, poziție în care a activat vreme de câțiva ani.

De asemenea, i s-a acordat permisiunea de a călători și a avut posibilitatea să-și revadă fiica de mai multe, aceasta fiind plecată în SUA, unde se căsătorise cu scriitorul american Saul Bellow. Acesta din urmă a fost unul dintre cei mai cunoscuți prozatori americani, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1976. Saul Bellow a publicat povestea dramatică a Floricăi Bagdasar în romanul său intitulat „Iarna Decanului”.

Florica Bagdasar a murit în data de 19 decembrie 1978. Avea 77 de ani.