Forțele Spațiale își propun să lanseze primii „sateliți Foo Fighter” în 2027 pentru a urmări amenințările hipersonice

Termenul „foo fighter” a fost popularizat în cultura occidentală prin filme, emisiuni TV și cărți, precum şi de trupa rock care poartă acest nume. Deși originile sale sunt legate de rapoartele OZN din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, termenul este adesea folosit într-un context mai general pentru a se referi la orice fenomen inexplicabil.

Iniţial, expresia a apărut în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, fiind folosit de piloții americani pentru a descrie obiecte zburătoare neidentificate (OZN) pe care le observau în timpul misiunilor lor.

Sateliţii FOO Fighter

De la filmele SF şi vânătoarea de OZN-uri din cel de-Al Doilea Război Mondial, trecem la vremurile moderne şi la cucerirea spaţiului cosmic. Astfel, sateliții FOO Fighter se vor adăuga la flota tot mai mare de nave spațiale de urmărire a rachetelor a Forțelor Spațiale Americane. Aceştia au comandat primii sateliți pentru o viitoare flotă spaţială avansată de apărare antirachetă.

Agenția de Dezvoltare Spațială (SDA), o agenție din cadrul Forțelor Spațiale ale SUA însărcinată cu dezvoltarea de noi tehnologii spațiale disruptive, a acordat 414 milioane de dolari companiei Millennium Space Systems, Inc. din California, pentru a construi opt sateliți pentru viitorul program Fire-control On Orbit-support-to-the-war Fighter, cunoscut și sub numele de F2 sau FOO Fighter.^[sursa]

Sateliții vor fi însărcinați cu detectarea, avertizarea și urmărirea a ceea ce SDA numește „amenințări avansate cu rachete”, care includ rachete hipersonice care se pot deplasa cu viteze între cinci și 25 de ori mai mari decât viteza sunetului. SDA speră să lanseze sateliții în primul trimestru al anului 2027, potrivit unui comunicat al agenției.

Detaliile despre programul FOO Fighter sunt puține, dar SDA a declarat anterior, într-o oportunitate de contract, că va „furniza control de foc în sprijin”. În general, controlul focului se referă la sistemele care combină tehnologii precum senzorii radar sau infraroșu cu computere de țintire și arme cu rază de acțiune, cum ar fi interceptoarele de rachete. Sistemele de control al focului ajută la „orientarea” apărării în direcția corectă, conectând mai multe sisteme între ele, astfel încât contramăsurile să poată fi direcționate către amenințări.

În declarația agenției care anunță atribuirea contractului, directorul SDA, Derek Tournear, a declarat că sateliții FOO Fighter se vor adăuga la flota în creștere a agenției de nave spațiale de urmărire a rachetelor, cunoscută sub numele de Proliferated Warfighter Space Architecture, sau PWSA, care este deja lansată în loturi mici, cunoscute sub numele de Tranche (tranșe).

„Programul FOO Fighter va oferi o demonstrație operațională a eforturilor de control al focului separat, dar complementar față de eforturile noastre de avertizare/ urmărire a rachetelor și de apărare antirachetă deja în curs de desfășurare în tranșe. Așteptăm cu nerăbdare să lucrăm cu Millennium, un nou coechipier pe piața în expansiune a executanților care inovează pentru a livra PWSA pentru susținerea și controlul rachetelor.”, a declarat Tournear.

Primii 10 sateliți din pachetul Tranche 0 al SDA au fost lansați în aprilie 2023 cu o navă SpaceX Falcon 9 care a decolat de la Baza Forțelor Spațiale Vandenberg din California. SpaceX a lansat alți 13 sateliți Tranche 0 în luna septembrie a aceluiași an.

Dintre cei 28 de sateliți planificați pentru constelația Tranche 0, 20 vor servi ca relee de comunicații, iar opt vor fi echipați cu senzori de detectare a rachetelor cu câmp vizual larg. Toți sateliții vor fi conectați prin legături de date cu laser.

Programul FOO Fighter își împarte numele cu faimoasele OZN-uri raportate de aviatorii aliați pe parcursul celui de-Al Doilea Război Mondial. Acele foo fighters au apărut ca sfere luminoase sau bile de foc, părând adesea să urmărească avioanele în zbor.

Deși nu s-a găsit încă o explicație definitivă pentru OZN-uri, în anii care au trecut de atunci au fost avansate mai multe teorii pentru cauza lor, printre care fulgerele cu bile sau descărcările atmosferice de electricitate statică.