Frumoasa Giulia Farnese, amanta Papei Alexandru al VI-lea, unul dintre cei mai controversaţi papi din istorie

Giulia Farnese s-a născut în anul 1474 la Canino, în regiunea Latium, fiind fiica lui Pier Luigi Farnese, Signore di Montalto, și a Giovannei Caetani. Aceasta avea să devină o domnişoară extrem de frumoasă, dar şi o femeie foarte controversată.

Familia ei avea încă patru copii: fratele cel mare, Alessandro, care a devenit notar și ulterior papă sub numele Paul al III-lea (1534-1549); Bartolomeo, care a devenit lord al Montalto; Angelo, care s-a căsătorit cu Lella Orsini din familia nobilă Orsini; și o soră, pe nume Girolama.

Pe 21 mai 1489, la doar 15 ani, Giulia s-a căsătorit cu Orsino Orsini la Roma, aducând cu ea o zestre de 3.000 de florini de aur. Orsino era fratele vitreg al Adrianei de Mila, verișoara cardinalului Rodrigo Borgia, viitorul Papă Alexandru al VI-lea.

Giulia Farnese, amanta Papei Alexandru

Nu se știe cu certitudine dacă Rodrigo Borgia s-a îndrăgostit de Giulia și și-a făcut-o amantă sau dacă Adriana de Mila a intermediat relația pentru a-i asigura fiului său un rang înalt la Vatican. Până în noiembrie 1493, Giulia a locuit împreună cu Adriana de Mila și fiica papei, Lucrezia Borgia, devenind prietenă apropiată cu aceasta. Ele trăiau într-un palat situat lângă Vatican, unde Papa avea acces printr-un culoar secret.^[sursa]

Aventura lor era binecunoscută în societatea Romei și la Vatican, iar Giulia era numită „curva Papei” sau „mireasa lui Hristos”. Datorită relației cu suveranul pontif, frumoasa Giulia Orsini a reușit să-i obțină fratelui ei, Alessandro, un post de cardinal în anul 1493.

Pe 30 noiembrie 1492, Giulia a adus pe lume o fetiță pe nume Laura, însă identitatea tatălui ei rămâne incertă, putând aparţine fie soțului ei, Orsino, fie Papei Alexandru al VI-lea. Doi ani mai târziu, în anul 1494, Giulia l-a supărat pe suveranul pontif plecând fără permisiunea lui la Capodimonte pentru a-i fi alături fratelui său, Angelo, aflat pe patul de moarte.

La insistențele soțului ei, Giulia a rămas în oraș și după înmormântarea lui Angelo, dar în cele din urmă a cedat presiunilor papei și s-a întors la Roma. Călătoria ei s-a desfășurat în timpul invaziei franceze a Italiei sub conducerea regelui Carol al VIII-lea, și Giulia a fost capturată de căpitanul francez Yves d’Allegre, care a cerut și a primit o răscumpărare de 3.000 de scudi pentru a o duce în siguranță la Roma.

Giulia a rămas alături de Papă până în anul 1499 sau 1500, când a căzut în dizgrație, probabil din cauza vârstei, având atunci 25 sau 26 de ani. Iar Papa, după cum se spune, avea preferinţe controversate. Scriitoarea Maria Bellonci, specialistă în istoria familiei Borgia, consideră că despărțirea s-a făcut pe cale amiabilă, cu ajutorul Adrianei de Mila.

Soțul Giuliei, Orsino Orsini, a murit curând după aceea, iar ea s-a mutat la Carbognano, într-un castel oferit lui Orsino chiar de către fostul ei amant, Papa Alexandru al VI-lea.

Giulia Farnese s-a întors la Roma în anul 1505 pentru nunta fiicei sale, Laura, care la doar treisprezece ani s-a căsătorit cu Niccolò Franciotti della Rovere, fratele cardinalului Galeotto Franciotti della Rovere, ambii fii ai Laurei della Rovere, sora Papei Iulius al II-lea, aflat atunci pe tronul Vaticanului.

Ultimii ani şi sfârşitul Giuliei Farnese

După primii ani de văduvie, Giulia Farnese s-a recăsătorit cu baronul Giovanni Capece Bozzuto di Afragola, un membru al nobilimii napolitane de rang inferior. În 1506, ea a devenit guvernatoare a orașului Carbognano și s-a stabilit în castelul care astăzi îi poartă numele. A rămas aici până în 1522, când s-a întors la Roma.

Giulia a murit la vârsta de 50 de ani din cauze necunoscute, în casa fratelui ei, cardinalul Alessandro Farnese, care zece ani mai târziu a devenit Papa Paul al III-lea. Fiica ei, Laura, a avut trei copii cu Niccolò della Rovere, și aceștia au moștenit întreaga avere a familiei Orsini.

Din păcate, au rămas puține mărturii ale frumuseții legendare a Giuliei Farnese. Ajuns pe tronul papal, fratele ei a ordonat distrugerea portretelor ei pentru a ascunde relația desfrânată pe care aceasta a avut-o cu Papa Alexandru al VI-lea.

Contemporanii o descriau pe Giulia ca fiind de înălțime medie, bine proporționată, cu ochi mari și negri, față rotundă și grațioasă, și un păr foarte frumos. Lorenzo Pucci, soțul surorii ei mai mici, Gerolama, scria despre ea că „are cel mai frumos păr pe care ți-l poți imagina”, iar doamnele ei de la curte spuneau că, pentru a-și evidenția pielea deschisă la culoare, dormea în lenjerie de pat neagră. Giorgio Vasari a identificat-o pe Giulia în scenele pictate de Pinturicchio în Sala Sfinților din apartamentele Borgina de la Vatican, unde este reprezentată şi Lucreţia Borgia, fiica Papei și bună prietenă a Giuliei.^[sursa]