La mijlocul secolului al XIX-lea, în timp ce Principatele Române pășeau timid spre modernitate, un scandal de proporții a zguduit din temelii societatea bucureșteană. Nu a fost o intrigă politică sau o conspirație militară, ci o poveste de dragoste pătimașă, care a sfidat biserica, a înfuriat elita boierească și a pus un domnitor în conflict direct cu legile nescrise ale vremii.
Protagoniștii au fost Gheorghe Bibescu, primul domn pământean al Țării Românești după epoca fanariotă, și Marițica Văcărescu, o frumusețe legendară cu o ambiție pe măsură. Pentru ea, Bibescu a fost dispus să riște totul, declanșând un conflict ce avea să rămână în analele istoriei.
O frumusețe ambițioasă la curtea valahă
Născută în anul 1815 în ilustra familie a Văcăreștilor, un neam de cărturari și patrioți, Maria, alintată Marițica, părea predestinată unui viitor strălucit. Rămasă orfană, a fost crescută sub aripa protectoare a puternicei familii Ghica. Mărturiile epocii o descriu ca fiind de o frumusețe răpitoare, înzestrată cu o inteligență ascuțită și un talent literar moștenit de la bunicul său, poetul Ienăchiță Văcărescu. Însă, dincolo de aceste calități, Marițica nutrea o ambiție arzătoare: să devină, într-o zi, doamnă a țării.
În anul 1834, s-a căsătorit cu spătarul Costache Ghica, fratele vitreg al domnitorului de atunci, Alexandru al II-lea Ghica. Deși căsătoria i-a adus patru copii și un statut social înalt, destinul ei avea să se schimbe radical odată cu apariția în peisajul politic a lui Gheorghe Bibescu.
Ascensiunea unui om politic: Gheorghe Bibescu
Spre deosebire de soții multor boieroaice, Gheorghe Bibescu nu se remarca prin frumusețe. Descendent al unui neam de boiernași din Gorj, el compensa printr-o inteligență sclipitoare, șlefuită timp de șapte ani la Paris, de unde s-a întors cu un doctorat în Drept. Ambițios și carismatic, Bibescu a înțeles rapid că drumul spre putere necesită alianțe strategice. Căsătoria sa cu Zoe Brâncoveanu, cea mai bogată moștenitoare din Țara Românească, și prietenia cu influentul general rus Pavel Kiseleff i-au netezit calea spre vârful ierarhiei politice.
Oportunitatea s-a ivit în 1842, când sultanul l-a mazilit pe Alexandru al II-lea Ghica. Încurajat de o Marițica avidă de putere, soțul ei, Costache, a candidat la tron. Însă Gheorghe Bibescu, cu o strategie politică superioară și o influență considerabilă, a câștigat alegerile, devenind primul domnitor ales conform Regulamentului Organic. La ceremonia de încoronare, privirile tuturor, inclusiv ale noului domn, au fost atrase de splendida Marițica. A fost momentul în care flacăra pasiunii s-a aprins.
Și-a declarat soția nebună și a trimis-o la ospiciu pentru a trăi cu amanta
Relația dintre Gheorghe Bibescu și Marițica a evoluat rapid într-o iubire pătimașă, ignorând complet conveniențele sociale. Faptul că ambii erau căsătoriți și aveau copii nu a reprezentat un impediment. Situația a devenit un scandal public atunci când Marițica s-a mutat în Palatul Domnesc, trăind în concubinaj cu domnitorul timp de aproape patru ani.
Pentru a-și oficializa relația, Bibescu a inițiat un proces de divorț anevoios și plin de obstacole. A invocat starea de sănătate a soției sale, Zoe Brâncoveanu, care, la câțiva ani după căsătorie, începuse să manifeste semne de alienare mintală – o afecțiune pe care specialiștii de astăzi o asociază cu tulburarea bipolară. Domnitorul a trimis-o pe Zoe în sanatorii la Viena și Paris, mai mult pentru a o îndepărta și a trăi nestingherit cu amanta sa.
Însă demersul său s-a lovit de o opoziție formidabilă. Mitropolitul Neofit și Adunarea Obștească, instigată de familia Ghica umilită de afront, au refuzat să aprobe divorțul. Scandalul era uriaș, iar boierimea critica deschis comportamentul domnitorului, considerând că pătează renumele țării. În tot acest timp, Marițica era ostracizată de doamnele din înalta societate, o umilință pe care nu avea să o uite.
Prețul puterii și al iubirii
Hotărât să nu cedeze, Gheorghe Bibescu a recurs la măsuri extreme. A cheltuit o avere pentru a mitui oficiali otomani și a obține de la Patriarhia Ecumenică o dezlegare pe care aceasta, inițial, o refuzase. Când și acest demers a eșuat, Bibescu a făcut un gest fără precedent: l-a înlocuit pe Mitropolitul Neofit cu Meletie al III-lea, un ierarh mai cooperant, care, în cele din urmă, i-a acordat divorțul.
Pe 9 septembrie 1845, la Focșani, Gheorghe Bibescu și Marițica s-au căsătorit în cadrul unei ceremonii fastuoase. Visul Marițicăi se împlinise: era doamna Țării Românești. Se spune că, odată ajunsă în această poziție, le-a răsplătit cu aceeași monedă pe doamnele care o umiliseră.
Domnia lor comună a fost însă de scurtă durată. Revoluția de la 1848 l-a forțat pe Bibescu să abdice și să plece în exil. Cuplul s-a stabilit la Paris, departe de agitația politică a țării. Căsnicia lor a durat 15 ani, până la moartea Marițicăi, răpusă de cancer la vârsta de 44 de ani. Povestea lor a rămas un testament al unei epoci de tranziție, în care pasiunea unui om a fost suficient de puternică pentru a sfida o lume întreagă și a rescrie, pentru o clipă, regulile puterii.
