Structuri masive de sare, ascunse adânc sub Marea Moartă, au reprezentat un puzzle geologic timp de decenii. Acum, un nou studiu spectaculos, care combină observații directe cu modelare computerizată, dezvăluie în sfârșit cum se formează acești „giganți de sare” și ce ne pot spune despre un trecut dramatic al Pământului.
Descoperirea este crucială, deoarece structuri similare zac sub fundul Mării Mediterane, însă acolo procesul de formare a încetat de mult. Marea Moartă este, așadar, singurul laborator natural din lume unde oamenii de știință pot studia acest fenomen în timp real.
„Aceste depozite uriașe din scoarța terestră pot atinge mulți kilometri pe orizontală și peste un kilometru în grosime pe verticală. Marea Moartă este singurul loc de pe Pământ unde putem investiga astăzi mecanismul formării lor.”, a explicat inginerul mecanic Eckart Meiburg de la Universitatea din California, Santa Barbara, citat de Science Alert.
„Giganții de sare”: o „ninsoare” de sare pe fundul mării
Împreună cu geologul Nadav Lensky de la Universitatea Ebraică din Ierusalim, echipa a demontat o veche ipoteză. Se credea că sarea se depune doar iarna. Noile date arată însă un proces mult mai complex, care se desfășoară pe tot parcursul anului.
Vara, căldura intensă face ca stratul superior de apă, extrem de sărat, să se evapore. Apa rămasă devine și mai densă, se răcește și se scufundă. În acest proces, se formează mici cristale de sare care „ning” continuu spre adâncuri, acumulându-se lent pe fundul mării. Viteza și modul în care această „zăpadă” de sare cade variază în funcție de temperatura apei, creând straturi distincte în timp.
O fereastră către trecutul cataclismic al Mediteranei
Poate părea un detaliu local, dar ceea ce se întâmplă în Marea Moartă oferă o perspectivă unică asupra unui eveniment cataclismic din istoria planetei: uscarea aproape completă a Mării Mediterane acum câteva milioane de ani.
Circumstanțele de atunci nu erau foarte diferite. Mișcările tectonice au închis Strâmtoarea Gibraltar, oprind fluxul de apă din Oceanul Atlantic. Salinitatea a crescut exponențial, nivelul apei a scăzut dramatic și giganți de sare similari au început să se formeze pe fundul bazinului.
„Când Strâmtoarea Gibraltar s-a închis, nu a mai existat niciun aport de apă din Atlantic. Milioane de ani mai târziu, strâmtoarea s-a redeschis, iar un potop masiv din Atlantic a umplut din nou Marea Mediterană.”, spune Meiburg.
Lecții pentru o planetă în schimbare
Studiul acestor procese are implicații directe pentru prezent. Nivelul Mării Moarte scade cu aproximativ un metru în fiecare an – un fenomen observat în tot mai multe mări și lacuri de pe glob, pe măsură ce schimbările climatice se accelerează.
„Toate aceste observații oferă lecții valoroase pentru zonele de coastă din întreaga lume în ceea ce privește stabilitatea și eroziunea acestora în contextul schimbărilor nivelului mării,” concluzionează cercetătorii în lucrarea lor, publicată în Annual Review of Fluid Mechanics.
Astfel, un corp de apă unic, cel mai jos punct de pe uscatul Pământului, ne ajută să înțelegem nu doar trecutul îndepărtat, ci și viitorul fragil al planetei noastre.
