Giovanni Battista Bugatti, călăul Statului Papal timp de 68 de ani

Giovanni Battista Bugatti a fost călăul oficial al Statelor Papale între anii 1796-1864, fiind cel mai longeviv călău din istorie. Acesta era poreclit Mastro Titta, un sens figurat al expresiei „maestro di giustizia”, însemnând „maestru al justiţiei”.

Statele Papale au reprezentat o entitate politică importantă din Italia secolului al VIII-lea d.Hr. până când Peninsula Italică a fost unificată, în anul 1861, de către Regatul Sardiniei. Statele Papale au continuat să existe, într-o formă mai puțin extinsă din punct de vedere teritorial, până în anul 1870. Entitatea succesoare a Statelor Papale este Vaticanul, începând din anul 1929.

Aplicarea pedepsei cu moartea în Statul Papal şi justificarea acestei pedepse are o istorie lungă. Cea mai intensă perioadă în ceea ce priveşte execuţiile făcute la ordinul Bisericii o reprezintă Inchiziţia. Presupuşii eretici erau condamnaţi la moarte pentru ideile lor. De asemenea, tâlharii la drumul mare şi criminalii mai erau condamnaţi la pedeapsa capitală de către instanţele ecleziastice.

Cariera călăului Giovanni Battista Bugatti

„Cariera” de călău a lui Bugatti s-a întins pe o perioadă de 68 de ani, începând pe când acesta avea doar 17 ani. Primul său ordin de execuţie a fost îndeplinit pe 22 martie 1796.

Până în anul 1810, metodele utilizate de către Giovanni Battista Bugatti pentru a îndeplini sentinţele erau decapitarea cu toporul sau spânzurarea. Ulterior, francezii au introdus ghilotina, iar începând din anul 1816 această metodă a fost adoptată şi de către Statele Papale.

În timpul celor 68 de ani în care a fost călău oficial, Giovanni Battista Bugatti a îndeplinit 514 ordine de execuţie, o medie de 7 sentinţe pe an. În jurnalul său personal, Bugatti a notat 516 nume ale celor executaţi, însă doi condamnaţi au fost excluşi, căci unul a fost împuşcat, iar altul a fost spânzurat de către ajutorul său.

Giovanni Battista Bugatti a fost descris ca o persoană scundă, dar solidă şi întotdeauna bine îmbrăcată. Acesta frecventa biserica Sfânta Maria din Traspontina, fiind un om credincios.

Bugatti a fost căsătorit, însă nu a avut copii. În perioadele în care nu era prins cu treburi oficiale, Bugatti şi soţia sa vindeau umbrele vopsite şi alte suveniruri turiştilor.^[sursa]

Poziţia lui Bugatti în societate

Atunci când se referea la sentinţele pe care le aplica, Bugatti le numea „acte de justiţie”, iar pe cei condamnaţi îi numea „pacienţi”. Natura meseriei îl împiedica să plece departe de vechiul cartier Trastevere, care era un sector administrativ al Romei.

Giovanni Battista Bugatti părăsea oraşul numai atunci când avea treburi oficiale. În mod oficial, această măsură era luată pentru protecţia călăului, în cazul în care rudele celor executaţi se gândeau să se răzbune pe el. Neoficial, era vorba despre o superstiţie legată de meseria sa.

Atunci când Bugatti trecea podul, locuitorii Romei intrau în alertă. Când umbla zvonul că „Mastro Titta trece podul” se ştia că urmează o execuţie. Atunci oamenii se adunau în piaţa în care se puneau în aplicare sentinţele.

Una dintre execuţiile lui Mastro Titta, care a avut loc pe 8 martie 1845, a fost descrisă de către scriitorul Charles Dickens în cartea sa „Impresii din Italia” (1846).

Hainele sale pline de sânge, toporul şi ghilotina, sunt expuse în prezent la Muzeul de Criminologie din Roma.

Giovanni Battista Bugatti s-a retras din activitate la vârsta de 85 de ani, primind mulţumirile Papei Pius al IX-lea. De asemenea, a primit o pensie de 30 de scudi. Un scudo cântărea 23,10 grame de argint. Ulterior, această monedă a fost înlocuită de lira italiană, iar 1 scudo valora 5,375 lire.

Mastro Titta a murit pe 18 iunie 1869, la vârsta de 90 de ani.