Grigore Ion, eroul român care a capturat drapelul otoman în Războiul de Independenţă

Grigore Ion s-a născut pe 5 iunie 1850, în Dumbrăvești, localitate care făcea parte din comuna Mălăiești, din judeţul Prahova, fiind primul copil al soților Ion și Ilinca Olteanu.

În anul 1870, Grigore Ion a fost recrutat la arma pedestră și repartizat la Batalionul 2 Vânători. În primăvara anului 1871 a fost încorporat.

La 4/16 aprilie 1877 s-a încheiat Convenția româno-rusă. Acest acord urma să guverneze relațiile dintre cele două state pe perioada Războiului ruso-turc.

În data de 6/18 aprilie s-a decretat mobilizarea generală. Grigore Ion a ajuns în Batalionul 2 Vânători, mutat între timp la Ploiești. Potrivit sistemului de recrutare de atunci, unitățile militare care aveau garnizoane în Ploiești erau formate în majoritate din prahoveni.

Independenţa României

În ziua de 28 aprilie/10 mai, Batalionul 2 Vânători a ajuns la Oltenița. Obiectivul lor era acela de a apăra teritoriul din fața Turtucaiei în cazul în care turcii ar fi încercat să pătrundă în țară.

La 9 și 10 mai 1877, Adunarea Deputaților și Senatul au proclamat, într-un cadru solemn, Independența României.

În noaptea de 9 mai 1877, armata rusă sosită la Dunăre a preluat pozițiile deținute până atunci de către soldații români. A doua zi, Divizia a IV-a pornit spre București. Batalionul 2 Vânători a rămas mai bine de o lună în acest loc pentru serviciul de garnizoană.

Vânătorii au fost preferați dorobanților întrucât aveau în dotare puști Peabody, mult mai performante, iar uniformele lor erau mai frumoase. Grigore Ion și ceilalți vânători au dat onorurile și au asigurat paza la vizita țarului Alexandru al II-lea la București.

Grigore Ion, erou în Războiul de Independenţă

După cucerirea orașului Nicopole, rușii au atacat Plevna, însă au fost învinși de către turci în urma celor două lupte din luna iulie 1877. În acest context, Marele Duce Nicolae a trimis o telegramă domnitorului Carol I, prin care i-a cerut ajutorul.

Principele Carol I, care era comandantul armatei de vest, a ordonat atacul general asupra Plevnei, în data de 30 august/11 septembrie 1877.

În ziua atacului redutei Grivița, la comanda Batalionului 2 Vânători a fost numit Alexandru Candiano Popescu.

Trei încercări de cucerire a redutei Grivița 1 au lăsat în urmă mari pierderi. În a patra încercare, soldații Batalionului 2 Vânători au pătruns în redută. Iureșul lor părea de neoprit. Turcii au încercat să scape, retrăgându-se spre Plevnița. Pentru a nu fi recunoscut de către români, steagul redutei fusese înfășurat. În fuga lui, stegarul s-a împiedicat și, în cădere, nu a putut opri desfacerea steagului.

Grigore Ion l-a ajuns din urmă, luptându-se cu turcul. În cele din urmă, soldatul român l-a străpuns cu baioneta pe turc și i-a luat steagul. La scurt timp, au apărut ca de nicăieri doi turci, care au încercat să recupereze drapelul. Lui Grigore Ion i-au sărit în ajutor sergentul Stan Gheorghe și caporalul Nica Vasile.

Soldatul avea pălăria de vânător străpunsă de trei gloanțe, însă avea steagul românesc în inimă și pe cel turcesc în mână, iar aceste lucruri i-au dat putere să meargă mai departe.

Batalionul 2 Vânători din Ploiești și regimental 14 Dorobanți Roman au reușit să captureze la Grivița și trei tunuri otomane. După război, două dintre ele au fost dispuse de o parte și de alta a statuii lui Mihai Viteazul din Piața Universității București, iar al treilea în fața marelui corp de gardă de la Palatul Domnesc.

Eroii care au capturat steagul au fost decoraţi

În data de 1 septembrie 1877, Candiano Popescu și cei trei vânători, Grigore Ioan, Stan Gheorghe și caporalul Nica Vasile s-au prezentat cu steagul capturat la Cartierul General al armatei române și au fost decorați de către domnitorul Carol I și de către comandantul armatei ruse, marele duce Nicolae.

Din descrierea lui George Coșbuc, steagul capturat era de mătase verde, cu margini și ciucuri de aur. În mijloc se afla semiluna, cusută cu fir de aur. Împrejurul ei erau slove turcești și învățături din Coran, toate de aur.

A doua zi, cei patru au prezent drapelul lui Alexandru al II-lea. Țarul, văzând că pălăria lui Ion Grigore este pătrunsă de gloanțe, i-a zis domnitorului Carol I : ”Monseniore, această pălărie prețuiește cât steagul”. Cei patru eroi au fost decorați cu Crucea Sfântului Gheorghe.

În anul 1878, la începutul verii, autoritățile române au ordonat demobilizarea.  Grigore Ion a revenit în localitatea natală având pieptul plin de decorații.

Eroul Grigore Ion a murit pe 19 septembrie 1915. A fost înmormântat cu onoruri militare la Dumbrăvești. Pe ultimul drum a fost însoţit de reprezentanți ai autorităților județene, veterani de război și mulți locuitori din localitatea natală și din comunele vecine.