Grover Cleveland, călăul care a devenit Președintele SUA. Executa condamnații cu mâna lui, dar a fost ales în 2 mandate

Destinul lui Grover Cleveland, cel de-al 24-lea președinte al Statelor Unite ale Americii, este unul cu totul aparte în analele istoriei americane. Acesta a fost primul lider de la Casa Albă care a deținut funcția supremă în două mandate neconsecutive (1885-1889 și 1893-1897), o performanță politică remarcabilă. Cel de-al doilea este Donald Trump.

Însă povestea lui Grover Cleveland capătă accente și mai dramatice când descoperim un capitol timpuriu și sumbru al carierei sale: înainte de a ghida destinele națiunii, Cleveland a fost cel care, în calitate de șerif al comitatului Erie din New York (1871-1873), a îndeplinit personal datoria cutremurătoare de a executa condamnații la moarte prin spânzurare. Această particularitate îl face unic între președinții americani, fiind singurul care a servit atât ca șerif, cât și ca executor.

Grover Cleveland, un președinte atipic

Ascensiunea sa la președinție a reprezentat, de asemenea, o anomalie în peisajul politic al vremii. Într-o eră dominată autoritar de Partidul Republican, care s-a întins din anul 1860 până în 1912, Cleveland a fost singurul membru al Partidului Democrat care a reușit să câștige alegerile prezidențiale, spărgând temporar hegemonia republicană. Reputația sa de reformator onest, câștigată ca primar al orașului Buffalo și guvernator al statului New York, a fost esențială în victoria sa din anul 1884.

Cu toate acestea, anii săi la putere nu au fost lipsiți de umbre. Criticii i-au reproșat adesea o anume rigiditate și o lipsă de imaginație în fața provocărilor, considerând că a fost copleșit de dificultățile economice care au măcinat națiunea, mai ales în cursul celui de-al doilea mandat, marcat de Panica din 1893, una dintre cele mai grave crize economice de până atunci.

De altfel, tensiunile economice și politice au culminat în anul 1896, când Grover Cleveland a pierdut controlul asupra propriului partid, acesta fiind acaparat de facțiuni interne ce susțineau interesele agrare și militau fervent pentru adoptarea argintului ca standard monetar, o politică opusă viziunii președintelui, un susținător ferm al etalonului aur. În timpul primului său mandat, s-a remarcat și prin numărul impresionant de veto-uri (peste 400), mai mult decât dublul tuturor președinților de dinaintea sa la un loc, îndreptate în special împotriva pensiilor frauduloase pentru veteranii Războiului Civil.^[sursa]

Călăul care a devenit Președintele SUA

Privind în urmă la începuturile carierei sale, traiectoria lui Cleveland pare una sinuoasă. Inițial, a îmbrățișat profesia de dascăl la Institutul pentru Orbi din New York, pentru ca mai apoi să se orienteze către domeniul legii, devenind avocat în Buffalo. Această cale l-a condus, în cele din urmă, la funcția de șerif în comitatul Erie. Aici, pe lângă combaterea corupției (a demascat, de exemplu, un furnizor care livra făină de proastă calitate închisorii la prețuri exorbitante), i-a revenit sarcina ingrată, dar asumată personal, de a pune în aplicare sentințele capitale. Deși putea delega această sarcină, Cleveland a ales să acționeze personal în două ocazii, motivând, conform relatărilor, că nu dorea să adauge oprobriului public asupra adjunctului său, Jacob Emerick, cunoscut deja ca „Hangman Jack”.

Prima execuție, a lui Patrick Morrissey (condamnat pentru uciderea mamei sale), a avut loc pe 6 septembrie 1872 și l-a afectat profund pe Cleveland. A doua execuție, a lui John Gaffney (condamnat pentru crimă în urma unei dispute la jocuri de noroc), în februarie 1873, a fost una problematică – execuția a fost greșită, iar condamnatul s-a zbătut timp de 23 de minute înainte de a muri. Acest trecut l-a urmărit politic, oponenții săi numindu-l peiorativ „Călăul din Buffalo” („Buffalo Hangman”).

Dincolo de funcțiile publice, Grover Cleveland era și o prezență fizică impozantă. Cântărind în jur de 120-125 kg (poreclit și „Uncle Jumbo” sau „The Beast of Buffalo”), el se situează pe locul al doilea în topul celor mai corpolenți președinți din istoria SUA, fiind depășit doar de William Howard Taft. Relatările contemporanilor conturează portretul unui om cu un apetit considerabil pentru bere și un fumător pasionat de trabucuri. A fost, de asemenea, singurul președinte căsătorit în timpul mandatului la Casa Albă, luând-o de soție pe Frances Folsom, fiica în vârstă de 21 de ani a fostului său partener de avocatură decedat, Oscar Folsom, al cărei tutore legal fusese chiar Cleveland. Tot în timpul mandatului, a suferit o intervenție chirurgicală secretă pentru îndepărtarea unei tumori canceroase de pe cerul gurii, operația având loc la bordul unui iaht pentru a evita panică publică în plină criză economică.

Scandalul Maria Halpin: o umbră persistentă

Cea mai persistentă și întunecată pată asupra reputației lui Grover Cleveland provine dintr-un scandal care a izbucnit în timpul campaniei prezidențiale din 1884, deși faptele datau din anul 1874. Atunci, Cleveland, încă burlac în Buffalo, a fost acuzat că ar fi avut o relație cu Maria Halpin, o văduvă în vârstă de 36-38 de ani, din care ar fi rezultat un copil nelegitim, numit Oscar Folsom Cleveland.

Detaliile și interpretările faptelor diferă semnificativ:

• Acuzațiile lui Halpin: conform declarațiilor și unui affidavit (declarație sub jurământ) al Mariei Halpin, dezvăluite în timpul campaniei, relația nu ar fi fost consensuală. Femeia a susținut că Grover Cleveland ar fi urmărit-o insistent și, după o cină, ar fi agresat-o sexual „prin uz de forță și violență, fără consimțământul [ei]”. Maria Halpin a mai afirmat că, atunci când a amenințat că va chema autoritățile, Cleveland ar fi amenințat-o că o va ruina. După nașterea copilului, Halpin a susținut că acesta i-ar fi fost luat, iar ea ar fi fost internată forțat, fără temei legal, într-un azil (Providence Lunatic Asylum), de unde a plecat după câteva zile, medicii confirmând ulterior că nu era alienată mintal;
• Poziția lui Cleveland și a campaniei sale: confruntat cu acuzațiile în anul 1884, Cleveland a adoptat o strategie de onestitate parțială. Acesta a recunoscut relația și a admis posibilitatea paternității, declarând că și-a asumat responsabilitatea financiară pentru copil. Campania sa a încercat să minimalizeze incidentul, portretizând-o pe Maria Halpin ca pe o femeie cu moravuri ușoare, care ar fi avut relații cu mai mulți bărbați (inclusiv partenerul de avocatură căsătorit al lui Cleveland, Oscar Folsom), și sugerând că Cleveland, fiind singurul burlac din grup, ar fi preluat responsabilitatea pentru a-i proteja pe ceilalți. Campania a susținut că internarea ei ar fi fost necesară din cauza problemelor cu alcoolul și a neglijenței față de copil, și că plasarea băiatului într-un orfelinat (finanțat de Cleveland) ar fi fost în interesul acestuia. Cleveland însuși, într-o scrisoare ulterioară, și-a exprimat dubii că ar fi fost tatăl biologic, dar a afirmat că a acționat onorabil în circumstanțele date;
• Impactul și interpretările istorice: scandalul a generat faimosul slogan al oponenților republicani: „Ma, Ma, where’s my Pa? Gone to the White House, Ha! Ha! Ha!” („Mamă, mamă, unde-i tata? A plecat la Casa Albă, Ha! Ha! Ha!”). Totuși, aparenta onestitate a lui Cleveland în a recunoaște o parte din fapte, contrastând cu acuzațiile de corupție aduse rivalului său James G. Blaine, i-a permis să depășească scandalul și să câștige alegerile la limită. Chiar dacă veridicitatea completă a fiecărei versiuni rămâne disputată de istorici, scandalul l-a urmărit pe Cleveland pe tot parcursul vieții sale publice, umbrindu-i imaginea și reprezentând un episod controversat și complex al biografiei sale.

Grover Cleveland a părăsit definitiv scena politică după cel de-al doilea mandat și a murit în data de 24 iunie 1908. Ultimele sale cuvinte, conform relatărilor, au fost: „Am încercat atât de mult să fac ce este drept” („I have tried so hard to do right”).