Guccio Gucci, spălătorul de vase care a creat o companie de lux ce valorează miliarde

Cu toţii am auzit de renumitul brand internaţional Gucci, însă puţini sunt cei care ştiu povestea lui Guccio Gucci, cel care a pus bazele companiei în urmă cu peste un secol.

Pe 26 martie 1881, Guccio Gucci s-a născut în oraşul Florenţa, din Italia. Părinţii săi erau comercianţi umili, care confecţionau pălării de paie. Aceştia sperau ca, într-o bună zi, fiul lor să preia afacerea familiei. Din păcate, pe când Guccio a împlinit vârsta de 17 ani, mica afacere a intrat în faliment, iar familia s-a destrămat în acelaşi timp.

Guccio a fost forţat de tatăl său să părăsească locuinţa părinţilor şi să-şi găsească de muncă. Tânărul s-a hotărât să plece în străinătate şi astfel a ajuns în Anglia.

Băiatul a reuşit să se angajeze la Savoy, unul dintre cele mai extravagante hoteluri din Anglia. A lucrat mai întâi ca spălător de vase, apoi a devenit chelner, hamal şi însoţitor de lift. Aceasta din urmă era o meserie respectabilă la acea vreme, întrucât hotelul Savoy a avut unul dintre primele lifturi electrice din Europa.

Acest serviciu i-a permis lui Guccio să privească şi să analizeze oaspeţii îndeaproape. A observat că oamenii călătoreau cu genţi de mână şi bagaje elegante. De asemenea, a constatat că oamenii înstăriţi puneau mai mult preţ pe calitate decât pe cost.

Întoarcerea în Florenţa

După câţiva ani de muncă, Guccio a strâns suficienţi bani pentru a se întoarce în Florenţa şi a începe o nouă viaţă. S-a angajat la un anticariat şi s-a căsătorit cu o croitoreasă pe nume Aida Calvelli.

Atunci când a izbucnit Primul Război Mondial, Guccio a fost forţat să-şi părăsească familia, fiind chemat să-şi servească patria pe front. A supravieţuit şi s-a întors la Florenţa la capătul războiului.

Guccio a început să lucreze pentru o companie specializată în producerea de obiecte din piele naturală. A învăţat repede tainele meseriei şi i s-a propus să meargă la Roma, pentru a fi managerul unui nou magazin. Soţia sa a refuzat să părăsească Florenţa, astfel încât Guccio a fost nevoit să călătorească frecvent între cele două oraşe.

În timpul unei astfel de călătorii, lui Guccio i s-a întipărit în minte ideea de a deschide pe cont propriu un astfel de magazin în Florenţa. Ideea a fost susţinută şi de către soţia sa, după ce aceştia au zărit într-o zi un mic spaţiu de închiriat.

„Ar trebui să-ţi urmăreşti visul şi să-ţi deschizi un magazin în oraş.”, i-a spus Aida lui Guccio.

Primul magazin Gucci şi problemele financiare

Guccio nu a ezitat. A pus la bătaie toate economiile familiei şi a mai luat un împrumut de la o cunoştinţă pentru a deschide magazinul la care visa. L-a numit iniţial „Valigeria Guccio Gucci”, însă i-a schimbat apoi numele în „Gucci”.

Magazinul vindea genţi de mână şi bagaje din piele naturală pe care Guccio le importa din Toscana, Germania sau Anglia. Ulterior, a încetat să se bazeze exclusiv pe furnizori şi a început să producă propriile obiecte de voiaj.

Deşi magazinul a devenit oarecum popular în rândul turiştilor înstăriţi şi al localnicilor, Guccio se confrunta în secret cu situaţia financiară precară. Familia sa a aflat acest lucru abia atunci când Guccio nu a mai putut ţine secretă lupta sa cu finanţele dezastruoase.

Punctul culminant

Guccio s-a destăinuit familiei cu privire la lipsa profitului din primii ani ai afacerii. Furnizorii cereau plăţile, iar clienţii nu achitau întotdeauna la timp produsele. Situaţia era atât de gravă, încât Guccio s-a gândit la un moment dat chiar să renunţe la afacere.

Dar totul a luat o nouă turnură când viitorul său ginere, care nu voia să-şi vadă viitorul socru atât de îndurerat, i-a oferit acestuia un împrumut. Tânărul a amânat nunta cu fiica lui Guccio, care era planificată deja.

În doar câteva luni, Guccio a reuşit să plătească datoriile şi să angajeze o echipă de artizani pricepuţi. Fiecare dintre aceştia era responsabil pentru crearea unui produs pe cont propriu, de la cap la coadă. Uneori, procesul implica îmbinarea a sute de piese şi dura chiar şi 10 ore pentru a face un singur produs.

Din cauza sancţiunilor aplicate Italiei după război, Guccio nu putea cumpăra toată pielea de care avea nevoie. Însă a devenit creativ, iar acest lucru s-a materializat într-un mod eficient, care a marcat istoria modei.

Produsele noi erau compuse din pânză şi piele, aceasta din urmă fiind aplicată doar în cele mai utilizate zone ale obiectelor, cum ar fi colţurile, curelele sau încuietorile.

Succesul a continuat prin introducerea accesoriilor pe linia de producţie, precum curele şi portofele şi apoi prin crearea pantofilor.

Gucci, brand internaţional

Între timp, unul dintre cei trei fii ai lui Guccio, Aldo, a călătorit prin Europa, reuşind să adune idei măreţe. Atunci când Aldo a adus în discuţie extinderea companiei către alte oraşe, Guccio a refuzat. A considerat că era prea riscant.

Totuşi, Aldo a rămas încrezător în ideea sa, pe care o vedea ca pe o mare oportunitate. În secret, tânărul a obţinut un împrumut de la o bancă din Florenţa şi s-a prezentat din nou în faţa tatălui său.

Guccio a fost de acord în cele din urmă şi un nou magazin Gucci a fost deschis în Roma. Acest magazin s-a dovedit a fi salvator pentru companie în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Soldaţii din zonă cumpărau cadouri pentru mamele, soţiile sau iubitele lor de acasă. În acest mod, vestea despre calitatea produselor s-a răspândit.

Când războiul s-a încheiat, Guccio a contractat câteva împrumuturi pentru a ţine compania pe linia de plutire.

Din nou compania s-a confruntat cu lipsa materiilor prime, însă echipa de artizani a continuat să scoată la vânzare noi produse cu ce avea la îndemână. Astfel, au fost introduse mânerele din bambus şi produsele din piele de porc.

La începutul anilor ’50, Guccio a deschis cel de-al treilea magazin, de această dată în Milano.

Cei trei fii ai săi au zburat în secret la New York, în căutarea unui loc pentru primul magazin de pe teritoriul american.

Având în buzunar 6.000 de dolari împrumutaţi din bancă, aceştia au reuşit să găsească un spaţiu pe care l-au închiriat. Acest lucru l-a înfuriat pe Guccio. Dar, şi de această dată Guccio a mers pe mâna fiilor săi şi primul magazin Gucci din SUA a făcut istorie.

Capete încoronate, celebrităţi şi politicieni din toată lumea, care veneau în vizită la New York, păşeau pragul noului magazin italian.

Moartea lui Guccio Gucci

Din păcate, în anul 1953, la doar două săptămâni de la deschiderea magazinului din New York, Guccio a făcut infarct şi a murit.

Afacerea a rămas în grija celor trei fii: Vasco, Aldo şi Rodolfo.

Deşi în multe cazuri se întâmplă ca afacerile ajunse pe mâinile copiilor să nu prospere, nu s-a întâmplat acest lucru şi în cazul Gucci. Compania a avut suişuri şi coborâşuri, mai ales după moartea neaşteptată a lui Rodolfo.

Fiul lui Rodolfo a fost aproape de a distruge tot ce creaseră tatăl, unchii şi bunicul său, însă a fost oprit la timp.

Vremuri noi

Gucci a intrat pe o pantă ascendentă după ce nume precum Dawn Mello şi mai ales Tom Ford au fost angrenate în cadrul companiei.

Sub comanda lui Tom Ford, care a fost numit Director de Creaţie în anul 1994, starurile de la Hollywood au devenit fascinate de brandul Gucci. Compania a început să aibă profituri colosale, de circa 1 miliard de dolari pe an.

În anul 2020, valoarea companiei a fost estimată la 17 miliarde de dolari, iar Gucci a fost numit cel mai popular brand de lux din lume.^[sursa]

Aşadar, putem concluziona că lucrurile măreţe se nasc în cele mai multe rânduri din suferinţă, probleme, ieşirea din zona de confort dar, mai ales, din experienţă.