Harry Houdini: magicianul extraordinar care a fost ucis de propriul său truc de succes

Cu iluzii grandioase și numere spectaculoase de evadare, Harry Houdini a devenit unul dintre cei mai celebri magicieni ai tuturor timpurilor. Pasiunea sa pentru magie a început încă din copilărie, iar îndrăzneala lui de a încerca imposibilul l-a făcut celebru. În 1893, s-a căsătorit cu Wilhelmina Rahner, care avea să devină partenera sa constantă pe scenă. Houdini și-a continuat cariera plină de risc și inovație până la moartea sa, pe 31 octombrie 1926, în Detroit, Michigan.

Harry Houdini: viaţa timpurie

Născut cu numele de Erich Weisz pe 24 martie 1874, la Budapesta, Ungaria, Harry Houdini a fost unul dintre cei șapte copii ai unui rabin evreu și ai soției acestuia. Familia s-a mutat în Appleton, Wisconsin, acolo unde Houdini a susținut mai târziu că s-ar fi născut.

La vârsta de 13 ani, Weisz și tatăl său au plecat la New York, unde tânărul Houdini a lucrat la diverse slujbe și a locuit într-o pensiune până când li s-a alăturat restul familiei. La New York, Houdini a descoperit arta trapezului, iar interesul pentru spectacole s-a transformat rapid într-o pasiune pentru magie.^[sursa]

În 1894, și-a lansat cariera de magician profesionist, schimbându-și numele în Harry Houdini – „Harry” inspirat de porecla din copilărie, „Ehrie,” iar „Houdini” ales în onoarea marelui magician francez Jean Eugène Robert-Houdin. Cu toate acestea, în anii următori, Houdini a publicat The Unmasking of Robert-Houdin, o lucrare critică ce avea să conteste abilitățile maestrului francez.

Deși cariera sa de magician a început modest, Houdini a atras rapid atenția pentru numerele sale de evadare spectaculoase folosind cătușe. În anul 1893, s-a căsătorit cu Wilhelmina Beatrice Rahner, care avea să fie cunoscută pe scenă drept Beatrice „Bess” Houdini, asistenta sa de încredere pe toată durata carierei.

Succesul comercial și ascensiunea internațională

În anul 1899, talentul lui Houdini a fost remarcat de managerul de spectacole Martin Beck, care i-a obținut rapid o serie de spectacole în cele mai importante localuri de vodevil din țară, urmate de un turneu în Europa. Houdini uimea publicul implicând în actele sale chiar și poliția locală, care îl percheziționa și îl închidea în celulele lor pentru ca apoi să se elibereze singur. Numerele sale au devenit un succes răsunător, iar Houdini a ajuns rapid cel mai bine plătit artist din vodevilul american.

Reîntors în Statele Unite la începutul anilor 1900, Houdini a ridicat constant miza spectacolelor sale, trecând de la evadarea din cătușe și cămăși de forță la provocări tot mai periculoase, precum rezervoarele încuiate și umplute cu apă sau lăzile de ambalare bătute în cuie. Reușita sa se baza atât pe o forță fizică impresionantă, cât și pe o abilitate unică de a deschide încuietori.

În anul 1912, Harry Houdini a atins apogeul carierei cu numărul Chinese Water Torture Cell („Celula chineză de tortură cu apă”), care avea să devină semnătura sa. În cadrul acestui act, Houdini era suspendat de picioare, coborât cu capul în jos într-un rezervor de sticlă încuiat, plin cu apă, și trebuia să își țină respirația mai mult de trei minute pentru a scăpa. Îndrăzneala acestui număr a fascinat publicul, iar Houdini l-a păstrat în repertoriul său până în ultima zi a vieții, în anul 1926.

Explorări dincolo de magie

Faima și averea i-au permis lui Harry Houdini să se dedice unor pasiuni noi, cum ar fi aviația și cinematografia. În anul 1909, Houdini și-a achiziționat primul avion, cu ambiția de a deveni prima persoană care să realizeze un zbor controlat cu motor deasupra Australiei, reușind acest lucru în anul 1910 după câteva încercări eșuate. Totuși, istoria avea să arate că fusese precedat cu doar câteva luni de căpitanul Colin Defries, care realizase un scurt zbor în decembrie 1909.

Pe lângă zbor, Houdini a explorat și lumea cinematografiei, lansând în anul 1901 primul său film, Merveilleux Exploits du Célébre Houdini Paris, care documenta evadările sale spectaculoase. Ulterior, a jucat în alte filme, printre care The Master Mystery, The Grim Game și Terror Island. La New York, și-a fondat propria companie de producție, Houdini Picture Corporation, și un laborator de dezvoltare a filmului, The Film Development Corporation, dar niciuna dintre inițiativele sale nu a reușit să se impună. În anul 1923, Houdini a devenit președinte al Martinka & Co., cea mai veche companie de magie din America.

Houdini și-a extins și cariera editorială. După cartea critică The Unmasking of Robert-Houdin, a continuat cu alte două lucrări, Miracle Mongers and Their Methods (1920) și A Magician Among the Spirits (1924), scrise pentru a demasca iluziile și tehnicile folosite de pretinși magicieni și mediumi.

În calitate de președinte al Societății Magicienilor Americani, Houdini a lansat o campanie fermă împotriva mediumilor și spiritismului fraudulos, dezvăluind adesea trucurile folosite de aceștia. Printre cei pe care i-a demascat s-a numărat renumita medium Mina Crandon, cunoscută sub numele de Margery, fapt ce a condus la un conflict cu prietenul său Sir Arthur Conan Doyle, un susținător ferm al spiritismului.

În mod ironic, în ciuda scepticismului său, iluzionistul a făcut o înțelegere cu soția sa, Bess, prin care primul care ar muri dintre ei urma să încerce să comunice din „lumea de dincolo”. Înainte de moartea ei în anul 1943, Bess a recunoscut că experimentul a fost un eșec.

Moartea lui Harry Houdini

Circumstanțele morții lui Houdini sunt încă învăluite în speculații și mister. Cert este că suferea de apendicită acută, dar nu este clar dacă decesul său a fost cauzat de o lovitură aplicată în abdomen de un student, testându-i rezistența, sau dacă a fost rezultatul unei conspirații din partea unor spiritismului revoltați.

Unul dintre cele mai cunoscute episoade din viața lui Harry Houdini a avut loc pe 22 octombrie 1926, la Montreal, după o reprezentație. În cabina sa de culise, magicianul a fost abordat de un student universitar curios, care l-a întrebat despre un zvon: se spunea că Houdini putea rezista fără probleme la lovituri puternice aplicate în mușchii abdominali. Houdini, cunoscut pentru forța sa fizică remarcabilă, s-a lăudat cu abilitatea de a rezista acestor lovituri, însă înainte să poată adopta o poziție de apărare, studentul l-a lovit puternic în stomac fără avertisment, provocându-i o durere intensă.

După incident, Houdini s-a plâns de dureri severe de stomac pe parcursul întregii zile, iar acest episod a dus la speculații conform cărora loviturile neașteptate ar fi declanșat apendicita care i-a cauzat moartea. Totuși, unii consideră că adevărata cauză ar fi fost o conspirație pusă la cale de spiritiști, care îi adresaseră amenințări repetate cu moartea din cauza campaniei sale împotriva șarlatanismului în spiritism.

În final, Harry Houdini a murit de peritonită cauzată de o ruptură de apendice, pe 31 octombrie 1926, la vârsta de 52 de ani, în Detroit, Michigan.

După moartea sa, recuzita și obiectele personale ale lui Houdini au fost moștenite de fratele său, Theodore Hardeen, care le-a vândut mai târziu colecționarului și magicianului Sidney H. Radner. Aceste artefacte au fost expuse la Muzeul Houdini din Appleton, Wisconsin, până când Radner le-a scos la licitație în anul 2004. Cea mai mare parte a pieselor valoroase, inclusiv celebra Celulă de Tortură cu Apă, au fost achiziționate de magicianul David Copperfield, păstrând vie amintirea celui care a transformat evadările în artă.