Heterocromia: de ce unii oameni au un ochi de o culoare şi unul de altă culoare

Deşi poate să pară neobişnuit, nu toţi oamenii au ambii ochi de aceeaşi culoare. De fapt, în jur de 1% din populaţia lumii suferă de o afecţiune denumită heterocromia, care este rezultatul excesului sau carenței relative a unui pigment, numit melanină. Este o afecţiune rară și poate fi genetică sau dobândită pe parcursul vieții.

Ce este heterocromia

Cunoscută în limbajul medical sub numele de heterocromia iridum sau iridis, dar de obicei prescurtat doar la heterocromie, această trăsătură adesea frapantă se caracterizează prin diferențe de culoare la nivelul irisului, regiunea colorată a ochiului. Tipul cel mai răspândit este heterocromia completă, în care un iris este de o culoare diferită de celălalt. Cu toate acestea, există și forme parțiale de heterocromie, împărțite în două tipuri: sectorială și centrală.

Aşadar, în funcție de modul în care afectează irisul, heterocromia poate fi:

• Completă – un ochi are o culoare diferită față de celălalt (spre exemplu, irisul de la ochiul stâng este albastru, iar cel de la ochiul drept este verde);
• Sectorială – este reprezentată prin părți ale unui singur iris de culori diferite (sub formă de secțiuni sau pete);
• Centrală – când cercul exterior (inelul periferic) al irisului are o culoare diferită de restul.

În cazul heterocromiei sectoriale, există o secțiune asemănătoare unei felii de plăcintă sau, uneori, cu pete, în cadrul unui iris, care are o culoare diferită de restul. Există, de asemenea, două culori în cadrul aceluiași iris în heterocromia centrală, dar aceasta apare în schimb sub forma unui inel interior.

Cât de rară este heterocromia

Heterocromia este destul de rară la om, considerându-se că afectează mai puțin de 1% din populaţia lumii. Cu toate acestea, oamenii nu sunt singurele specii care pot avea această caracteristică. Este comună la animale precum caii, pisicile și câinii, în special la rase precum husky siberian, border collie și dalmațieni. Heterocromia a fost observată chiar și la un koala.

Profesorul Charles Xavier (da, cel din X Men) explică cel mai bine cauzele acestei afecţiuni: de cele mai multe ori, este vorba de o mutație foarte grozavă. Cu alte cuvinte, a avut loc o modificare în secvența ADN a genelor care influențează culoarea ochilor, ceea ce duce la diferențe de culoare între sau în interiorul irisului. Acest lucru se poate întâmpla din motive necunoscute sau poate fi moștenit ca o trăsătură autosomal dominantă – un copil are nevoie ca un singur părinte să transmită mutația pentru ca el să dezvolte trăsătura. Pentru cei care au acest tip de mutație izolată, heterocromia este inofensivă.

Cu toate acestea, există și alte circumstanțe în care poate apărea heterocromia. La oameni, aceasta include afecțiuni congenitale, cum ar fi sindromul Waardenburg, o afecțiune genetică care poate afecta colorarea pielii și a părului alături de ochi. Există, de asemenea, neurofibromatoza de tip 1, o afecțiune caracterizată prin creșterea tumorilor de-a lungul nervilor, dar care prezintă, de asemenea, heterocromia ca simptom.

Heterocromia poate fi, de asemenea, dobândită ca urmare a unei leziuni, a unor afecțiuni precum glaucomul și picăturile pentru ochi care îl tratează, tumori și chiar a unui ser folosit pentru a îngroșa genele.

Poate fi tratată heterocromia?

Deşi nu există niciun tratament medical pentru heterocromie în sine, merită să fie verificată de un medic pentru a vă asigura că nu este rezultatul unei afecțiuni de bază care necesită tratament. Dacă este inofensivă (ceea ce se întâmplă în cele mai multe cazuri), dar cineva nu este de aceeaşi părere cu Profesorul X și ar prefera ca ambii ochi să aibă aceeași culoare, medicii ar putea să îi prescrie lentile de contact colorate.