Împăratul Augustus, primul împărat al Imperiului Roman

Octavianus Augustus, în latină Imperator Caesar Divi filius Augustus s-a născut în data de 23 septembrie 63 î.Hr., la Roma, în Republica Romană.

La naștere a fost numit Gaius Octavius ​​după numele tatălui său biologic, la care a fost adăugat când era copil numele Thurinus în cinstea victoriei de la Thurii împotriva unor sclavi fugari, la care a participat şi tatăl său.

Gaius Octavius Thurinus a fost adoptat postum de către unchiul său Gaius Iulius Caesar, în anul 44 î.Hr., prin ultima sa dorinţa dar şi prin testament. De atunci şi până în anul 27 î.Hr. a fost numit Gaius Iulius Caesar, iar din acel an, Senatul îl recompensează cu titlul onorific de “Augustus”, adică “Cel venerat”.

Datorită faptului că a purtat mai multe nume, istoricii au convenit să-l numească Octavius când se referă la evenimentele dintre anii 63 şi 44 î.Hr., Octavian (sau Octavianus) când se referă la evenimentele dintre anii 44 şi 27 î.Hr., şi Augustus când este vorba de cele petrecute după anul 27 î.Hr.^[sursa]

Augustus, primul împărat al Imperiului Roman

Tânărul Octavius şi-a preluat moştenirea după asasinarea lui Iulius Cezar din anul 44 î.Hr. În anul următor, Octavian şi-a unit forţele cu Marc Antoniu şi Marcus Aemilius Lepidus pentru a forma o dictatură militară cunoscută drept Al doilea triumvirat. Primul triumvirat fusese încheiat între Iulius Cezar, Pompei și Crassus în anul 60 î. Hr..

Ca triumvir, Octavian a condus Roma şi multe dintre provinciile acesteia. Triumviratul a căzut din cauza ambiţiilor deţinătorilor săi. Lepidus a fost exilat. Marc Antoniu și soţia sa, Cleopatra, s-au întors în Egipt, iar în anul 30 î.Hr., Octavianus a reluat ofensiva. Alexandria a fost cucerită, iar Marc Antoniu și Cleopatra s-au sinucis. Tezaurul Ptolemeilor a căzut în mâinile lui Octavian, iar Egiptul a fost transformat într-o provincie romană. În urma victoriei de la Actium, din anul 31 î.Hr., sub comanda lui Marcus Agrippa, Octavian a devenit stăpânul necontestat al lumii romane.

Viitorul împărat a înfruntat însă disputa statutului său constituțional. Neavând de gând să renunțe la putere, dar învățând de pe urma asasinării lui Iulius Cezar, a ajuns la un compromis cu Senatul. Nu putea guverna de unul singur, având nevoie de oameni experimentați în administrație.

Astfel, după căderea celui de-Al Doilea Triumvirat, Octavian a restaurant înfăţişarea exterioară a faţadei Republicii Romane, prin investirea cu puteri gurvernamentale a Senatului roman. În realitate, şi-a reţinut puterea despotică. A fost nevoie de trecerea mai multor ani până când s-a definit cadrul exact prin care un stat, formal republican, să poată fi condus de un singur conducător. Rezultatul a fost cunoscut drept Imperiul Roman.

Dictatura unui împărat nu fusese niciodată o funcţie precum dictatura romană tradiţională, pe care Iulius Cezar şi Lucius Cornelius Sulla au deţinut-o înaintea primului împărat roman. Legal, Augustus a deţinut o adevărată colecţie de puteri garantate pe viaţă de către Senat, printre care se numărau şi cele de cenzor şi tribun al plebei.

Controlul lui Augustus asupra Senatului

Augustus a deţinut puterea consulară până în anul 23 î.Hr. Puterea sa reală şi de durată îşi avea rădăcinile în succesele financiare şi resursele câştigate prin bătălii, în construcţia unei reţele de relaţii comerciale în tot Imperiul Roman, în loialitatea multor militari şi soldaţi veterani, în autoritatea conferită de numeroasele onoruri acordate de către Senat, dar şi în respectul poporului roman.

Controlul lui Augustus asupra majorităţii legiunilor romane a “stabilit” o ameninţare armată ce ar fi putut fi folosită contra Senatului, permiţându-i lui Augustus să constrângă decizile Senatului. Cu această abilitate de a elimina opoziţia senatorial prin mijloace armate, Senatul a devenit docil faţă de acesta.

Domnia lui Augustus, caracterizată prin patronajul relaţiilor comerciale, forţă militară şi acumularea de funcţii din fosta Republică, a devenit un model pentru toate celelalte guvernări imperiale.

Lui, în calitatea de imperator, îi jurau soldații credință, nu Senatului, nici statului. A introdus durata stagiului militar și solda, a înființat Garda Pretoriană, nouă cohorte de elită, fiecare a câte 500 de oameni, stabilindu-le în apropierea Romei, ca să-l protejeze pe împărat.

Pax Romana

Guvernarea lui Augustus a iniţiat o eră a unei relative păci, cunoscută drept Pax Romana, sau Pacea Romană. În ciuda războaielor continue de la frontiere imperiului şi a războiului civil dintre anii 68-69 d.Hr., asupra succesiunii imperiale, lumea mediteraneană a rămas paşnică vreme de mai bine două secole.

Augustus a lărgit imperiul într-un mod spectaculos. A anexat Egiptul, Dalmaţia, Pannonia şi Raetia, mărind posesiunile din Africa, şi desăvârşind cucerirea Hispaniei. După cucerire, Egiptul a ajuns grânarul Romei. Grânele, importate gratuit, erau de o importanță crucială pentru populația imperiului. Dincolo de frontiere, a securizat imperiu cu state clintelare şi a căzut la pace cu Imperiul Part prin intermediul diplomaţiei.

Augustus s-a implicat şi în reformarea sistemului roman de percepere a taxelor, a dezvoltat o reţea de drumuri cu un un sistem oficial de curierat, a creat o armată pedestră dar şi faimoasele gărzi pretoriene. Printre alte realizări se numără şi crearea oficială a instituţiei poliţiei şi a serviciului de pompieri pentru Roma.

O mare parte din Roma a fost reconstruită în timpul lui Augustus. Împăratul a scris chiar şi o dare de seamă asupra realizărilor sale cunoscută drept Res Gestae Divi Augusti, care a supravieţuit până în zilele noastre.

Moartea împăratului Augustus

Augustus a plecat din Roma în anul 14, cu intenția de a călători cu Tiberius, fiul său adoptat, care îi era şi fiu vitreg şi fost ginere, spre Capri, iar de acolo spre Beneventum. Acolo, Tiberius trebuia să conducă singur Panonia.

Augustus s-a îmbolnăvit de diaree în timpul călătoriei, care pe atunci era o boală cu potenţial fatal. Caravana împăratului a stat în Capri vreme de patru zile. Împăratul a murit pe drumul de întoarcere spre Roma, la Nola, în data de 19 august anul 14, cu o lună înainte să împlinească 76 de ani.

Pe patul de moarte, Augustus glumea în legătură cu teatrul pe care a trebuit să-l joace, cerând o oglindă, ca să fie pieptănat și bărbierit. În acest timp și-a rugat prietenii să-l aplaude pentru a arăta că și-a interpretat bine rolul. Se lăuda spunând că el a găsit Roma un oraș din cărămidă și a lăsat-o ca un oraș din marmură.

Corpul împăratului a fost transportat la Roma, pe Câmpul lui Marte, unde a avut parte de funeralii grandioase. Cenușa a fost depusă în Mausoleul din apropiere. Pe doi stâlpi de bronz de la intrarea mausoleului a fost inscripționată o relatare a realizărilor lui Augustus.

După moartea sa, Augustus a fost trecut în rândul zeilor romani de către Senatul Roman, pentru a fi adorat în mod oficial de către toţi locuitorii Imperiului roman. Numele sale, Augustus şi Cezar, au fost adoptate de către toţi împăraţii care i-au succedat, iar luna anului, Sextilis, a fost redenumită în “Augustus”, adică August, în memoria sa. La tron i-a urmat Tiberius, care a domnit până la moartea sa, din anul 37.