Împăratul Qin Shi Huang și Armata sa de Teracotă sunt păziți de un blestem mortal

Iubitorii de arheologie din întreaga lume au auzit, fără îndoială, de faimoasa Armată de Teracotă, descoperită în anii 1970 în Xian, în nord-vestul Chinei, care atrage milioane de vizitatori în fiecare an. Însă puțini sunt cei care realizează că, în spatele acestei povești impresionante, se află o legendă înfiorătoare: blestemul Armatei de Teracotă, care cum va îl protejează pe împăratul Qin Shi Huang până în zilele noastre.

Supranumită a opta minune a lumii, descoperirea a furnizat nenumărate comori și informații despre domnia împăratului Qin Shi Huang, primul împărat al Chinei şi unul dintre cei mai mari din istoria acestei ţări. Amintit ca un megaloman obsedat de găsirea formulei vieții veșnice, unii susțin că a reușit acest lucru cu ajutorul complexului său funerar uriaș, care – după ce a fost ascuns timp de peste 2.000 de ani – este acum o destinație turistică majoră.

Istoricii estimează că a fost nevoie de 700.000 de muncitori pe parcursul a trei decenii pentru a-l construi. Legenda sugerează că acești muncitori au fost apoi îngropați de vii pentru a-i descuraja pe jefuitorii de morminte și pentru a păstra secretă locația mormântului.

În anul 91 î.Hr., istoricul chinez Sima Qian scria că „după îngroparea și sigilarea comorilor, poarta din mijloc a fost obturată, iar poarta exterioară închisă pentru a-i întemnița pe toți artizanii și muncitorii, astfel încât să nu iasă nimeni”.^[sursa]

Împăratul Qin Shi Huang, păzit şi după moarte

Mormântul împăratului era protejat de o imensă Armată de Teracotă formată din peste 8.000 de statui în mărime naturală. În gropile din jur se aflau, de asemenea, cai de teracotă, care de bronz și chiar acrobați, simbolizând servitutea eternă față de împărat.

Deşi mormântul în care îşi doarme somnul de veci împăratul Qin Shi Huang a fost descoperit de mult timp, acesta nu a fost dechis, căci arheologii se tem că ar conţine capcane mortale.

Printre miile de vizitatori uimiți, doar câțiva cunosc poveștile intrigante de nenorociri care înconjoară această minune arheologică. Cultul strămoșilor în religia populară chineză acordă o putere imensă morților. Respectarea locurilor lor de odihnă este considerată necesară pentru a liniști aceste spirite ancestrale, iar perturbarea locurilor de înmormântare încalcă aceste credințe. Paul Bahn a observat că „în China antică, stabilitatea lumii depindea de faptul că strămoșii dormeau nestingheriți”.

Adevăratul blestem

Aceste credințe pot explica miturile din jurul Armatei de Teracotă. Primul soldat de teracotă a apărut în timp ce muncitorii săpau după apă în timpul unei secete din anul 1974. „Toată lumea se temea să îl atingă. Credeam că este o statuie de templu, poate un Buddha, ne era teamă că Buddha ne va pedepsi”, a comentat Yang Quanyi, unul dintre primii muncitori care a descoperit faimosul monument funerar.

Pentru cei șapte bărbați care au întâlnit pentru prima dată Armata de Teracotă, aceste comentarii ar putea fi considerate profetice. Pe măsură ce s-a răspândit vestea despre mormântul împăratului, guvernul a venit să le revendice terenurile agricole și să le demoleze casele pentru săpături, spații muzeale și magazine de suveniruri, ștergându-le pentru totdeauna modul de viață simplu, bazat pe agricultură.

Dintre săpătorii de puțuri care au descoperit faimosul complex funerar, unul s-a sinucis, în timp ce ceilalți fie au murit în sărăcie, fie au fost nevoiți să recurgă la semnarea de cărți (nescrise de către ei) despre măreaţa descoperire pentru un salariu de mizerie. Între timp, impostorii continuă să le exploateze identitatea pentru profit. În timp ce descoperirea a îmbogățit guvernul prin veniturile din turism, comercializarea Armatei de Teracotă a devenit un veritabil blestem de durată pentru acești oameni și familiile lor.