În 1985, o cercetătoare ADN a început cercetările care aveau să-i rezolve crima

În anul 1985, o cercetătoare în biochimie a fost ucisă în casa sa din sudul Californiei, într-o crimă care a rămas nerezolvată timp de 14 ani. Doar descoperirile științifice pe care le susținuse în carieră au ajuns, în final, să îl identifice pe criminalul său.

„Fără progresele în domeniul ADN-ului, această crimă ar fi rămas nerezolvată. A fost nevoie de mulți ani pentru a se face dreptate.”, a declarat procurorul Valerie Summers pentru The Guardian.^[sursa]

Dr. Helena Greenwood, biochimistă britanică, s-a mutat în Statele Unite împreună cu soțul ei în anul 1977. După ce și-a luat doctoratul în biochimie la Universitatea din Londra, a început să lucreze pentru Syva, o companie de diagnostic medical, în timp ce cei doi își construiau o viață nouă în Atherton, California.

În anul 1984, un om violent, David Frediani, care lucra ca analist financiar și, totodată, comitea spargeri în cartiere bogate, a pătruns în locuința Helenei. A amenințat-o cu arma și a agresat-o sexual ore în șir înainte de a fugi. Greenwood a raportat atacul la poliție, iar sergentul Stephen Chaput a preluat cazul, însă investigația nu a reușit să identifice un suspect.^[sursa]

ADN-ul „nedorit” și descoperirile de pionierat

La scurt timp după atac, Greenwood a fost angajată de Gen-Probe, o mică companie de biotehnologie din San Diego, ce revoluționa diagnosticul bazat pe ADN, dezvoltând metode de depistare a bolilor infecțioase prin ADN, în locul culturilor tradiționale. Greenwood era implicată activ în aceste proiecte revoluționare.

Între timp, la Universitatea din Leicester, geneticianul Alec Jeffreys făcea o descoperire revoluționară despre utilizarea ADN-ului „nedorit” pentru identificarea indivizilor. Folosind tehnici pe care Greenwood le folosea în diagnosticarea medicală, Jeffreys a creat un mod de a capta secvențele ADN-ului uman într-o imagine asemănătoare unui cod de bare – un „cod de bare” unic pentru fiecare persoană.

„Jeffreys a obținut un brevet pentru „amprentarea ADN” și a publicat un articol în Nature în martie 1985”, explică Samantha Weinberg în cartea sa, Pointing From The Grave: A True Story Of Murder And DNA. „Când Helena a citit despre această descoperire, a mers într-o ședință la Gen-Probe și a fluturat revista. «Amprenta ADN va fi mare», a spus ea. «Trebuie să ne implicăm!»”.

Cercetătoarea a fost găsită fără viață

Între timp, o nouă pistă a apărut pentru sergentul Chaput: David Frediani fusese reținut pentru expunere indecentă și era anchetat pentru alte spargeri. Amprentele sale au fost prelevate și s-a constatat că acestea se potriveau cu una dintre amprentele găsite în casa lui Greenwood.

Deși tehnologia de identificare precisă a ADN-ului nu era încă disponibilă, s-a organizat o audiere preliminară, iar Greenwood a fost chemată să depună mărturie. Cu toate acestea, Frediani a fost eliberat pe cauțiune, iar Greenwood nu a mai ajuns niciodată la proces.

Pe 22 august 1985, cu puțin înainte de a împlini 36 de ani, Helena Greenwood a fost găsită moartă în grădina casei sale din localitatea Del Mar, unde se mutase cu soțul ei. S-au colectat numeroase probe medico-legale, însă nimic nu a putut să-l lege pe Frediani de crimă.

Amprentarea ADN și soluționarea cazului

În lipsa unor dovezi concludente, Frediani a primit o condamnare ușoară și a fost eliberat după trei ani de închisoare. Totul s-a schimbat însă în anul 1999, când cazul Greenwood a fost redeschis, împreună cu alte 300 de cazuri nerezolvate. Proiectul, condus de detectivul Laura Heilig din cadrul departamentului de omucideri al șerifului din San Diego County, avea ca scop aplicarea noilor tehnologii ADN pentru a soluționa crime vechi.

Tehnica amprentării ADN, folosită de Alec Jeffreys încă din anul 1985, a fost esențială în cazuri notabile, inclusiv în condamnarea lui Colin Pitchfork pentru dublu omor și identificarea rămășițelor lui Josef Mengele, criminalul nazist de la Auschwitz.

În cazul Greenwood, cercetătorii au analizat materialul genetic de sub unghiile ei, găsind suficient material biologic pentru a confirma că Frediani fusese agresorul. Potrivit San Diego Union Tribune, un expert a declarat că probabilitatea ca ADN-ul să aparțină altei persoane era de doar 1 la 2,3 cvadrilioane. Frediani a fost condamnat rapid pentru crimă de gradul întâi.

„De-a lungul anilor, Helena a arătat cu degetul spre ucigașul ei din mormânt.”, a declarat Gisela Koestner, colega sa. „Dovada a fost tot timpul sub unghiile ei.”