Inegalitatea socială: cum se creează, ce înseamnă şi cât este de periculoasă

Inegalitatea socială apare din structurile ierarhice bazate pe clasă, rasă și gen, care generează acces inegal la resurse și drepturi. Această problemă este amplificată de un sistem social care prioritizează anumite grupuri în detrimentul altora.

Manifestările inegalității sunt diverse: de la diferențele de venit și avere, la accesul limitat la educație și resurse culturale, și până la tratamentul discriminatoriu din partea poliției și sistemului judiciar. În mod frecvent, inegalitatea socială este asociată cu stratificarea socială.

Ce înseamnă inegalitatea socială?

Inegalitatea socială se referă la distribuirea inegală a oportunităților și recompenselor între diverse poziții sau statuturi sociale dintr-o societate. Aceste modele de distribuție inegală includ bunuri materiale, bogăție, oportunități, dar și pedepse sau recompense.

De exemplu, rasismul este o formă de inegalitate socială care presupune o distribuție inechitabilă a drepturilor și resurselor pe baza criteriilor rasiale. În Statele Unite, persoanele de culoare sunt adesea dezavantajate în raport cu persoanele albe, care beneficiază de ceea ce este cunoscut sub numele de privilegiu alb. Acest privilegiu conferă grupului dominant un acces mai facil la resurse și drepturi.^[sursa]

Cum se măsoară inegalitatea socială

Există două tipuri principale de inegalitate socială:

• Inegalitatea de condiții: se referă la distribuția inegală a bunurilor materiale, precum veniturile sau locuințele. Spre exemplu, persoanele fără adăpost și cele care trăiesc în locuințe modeste sunt situate la baza piramidei sociale, în timp ce locuitorii vilelor luxoase ocupă vârful;
• Inegalitatea de șanse: reflectă diferențele în oportunitățile de viață, cum ar fi accesul la educație, îngrijire medicală și justiție. Un exemplu concret este tratamentul inegal în mediul academic, unde studiile arată că profesorii răspund mai frecvent la mesajele trimise de bărbați albi, neglijându-le pe cele venite din partea femeilor sau persoanelor de culoare. Aceasta favorizează, astfel, educația și carierele bărbaților albi, care primesc un sprijin disproporționat în comparație cu alte grupuri.

Discriminarea la nivel individual, comunitar și instituțional este un factor major în perpetuarea inegalităților de rasă, clasă, gen și orientare sexuală. De exemplu, femeile sunt adesea plătite mai puțin decât bărbații pentru aceeași muncă, ceea ce adâncește diferențele economice între genuri.^[sursa]

Teorii despre inegalitatea socială

În sociologie, există două teorii principale care încearcă să explice inegalitatea socială:

• Teoria funcționalistă susține că inegalitatea este inevitabilă și chiar necesară pentru funcționarea unei societăți. Potrivit acestui punct de vedere, pozițiile importante din societate necesită mai multă pregătire și ar trebui, în consecință, recompensate corespunzător. În această logică, stratificarea socială duce la o meritocrație în care abilitățile individuale sunt esențiale pentru succes;
• Teoria conflictului consideră inegalitatea socială ca fiind rezultatul dominației grupurilor puternice asupra celor slabe. Aceasta susține că inegalitatea împiedică progresul societal, deoarece cei cu putere își folosesc poziția pentru a menține status quo-ul. În prezent, dominarea se realizează, în principal, prin ideologii și valori sociale care normalizează și perpetuează inegalitatea, un fenomen cunoscut sub denumirea de hegemonie culturală.

Cum este studiată inegalitatea socială?

Dintr-o perspectivă sociologică, inegalitatea socială este analizată în funcție de trei dimensiuni:

• Condiții structurale: Acestea includ aspecte măsurabile, precum nivelul de educație, bogăția sau sărăcia, care contribuie la diferențele sociale dintre indivizi și grupuri;
• Suporturi ideologice: Se referă la ideile și valorile dominante care sprijină inegalitatea socială. De exemplu, legile și politicile care avantajează anumite grupuri contribuie la perpetuarea acestor inegalități;
• Reforme sociale: Acestea includ mișcările de rezistență organizată și grupurile de protest care încearcă să combată inegalitatea socială. Sociologii studiază impactul acestor mișcări și felul în care ele pot genera schimbări pe termen lung în societate.