Inginerii au găsit dovezi ale unui sistem hidraulic într-o piramidă antică, rezolvând un mister vechi de 4.500 de ani

Inginerii au descoperit dovezi ale utilizării unui sistem hidraulic într-o piramidă antică. Mai exact, sistemul ar fi fost utilizat la construirea primei piramide din istorie – Piramida în trepte a lui Djoser – rezolvând astfel un mister vechi de 4.500 de ani.

• Studiul sugerează că prima dintre cele șapte piramide principale din Egipt, Piramida în trepte a lui Djoser, a fost construită cu ajutorul unui lift hidraulic;
• Datând de acum aproximativ 4.500 de ani, acest lucru ar devansa introducerea sistemelor hidraulice majore față de ipotezele anterioare;
• Peisajul, căile navigabile și arhitectura interioară a piramidei sugerează existența sistemului hidraulic.

Un mister vechi de 4.500 de ani: utilizarea unui sistem hidraulic într-o piramidă antică

Este posibil ca mecanica hidraulică să fi fost într-adevăr forța care a stat la baza construirii piramidelor egiptene antice.

Într-o lucrare publicată recent, oamenii de știință au concluzionat că piramida în trepte a lui Djoser din Saqqara, Egipt, care este considerată a fi cea mai veche dintre cele șapte piramide principale și posibil construită în urmă cu aproximativ 4.500 de ani, oferă un model remarcabil de inginerie hidraulică.^[sursa]

Mecanismul acționat hidraulic ar fi putut manevra blocurile de piatră supradimensionate care formează piramida, pornind de la zero. Echipa de cercetători afirmă că arhitectura internă a piramidei în trepte este în concordanță cu un mecanism hidraulic de ridicare, lucru care nu a mai fost raportat până acum în acel loc sau în acea perioadă.

Cum funcţiona sistemul hidraulic antic

Prin ridicarea pietrelor din interiorul piramidei prin ceea ce autorii numesc un „mod vulcanic”, presiunea apei din sistemul hidraulic ar fi putut împinge blocurile în poziția dorită.

Blocurile de piatră erau trase pe sănii de lemn către camera centrală a piramidei. Puțul era apoi inundat cu apa unui afluent al fluviului Nil, care se se ducea către camera centrală unde se aflau pietrele. Acestea erau ridicate cu ajutorul „liftului hidraulic” printr-un sistem de frânghii și erau transportate la înălțime, către vârful piramidei, fiind construită strat cu strat.

Dacă acest lucru se dovedește a fi adevărat, această cercetare arată că egiptenii au avut o înțelegere puternică a sistemelor hidraulice avansate cu mult înainte ca cercetătorii moderni să creadă că au făcut acest lucru.

De aici apare întrebarea: A fost aceasta prima utilizare majoră a sistemului sau acesta fusese folosit anterior? Indiferent de răspuns, realizarea acestui lucru la Piramida lui Djoser nu ar fi fost deloc ușoară.

Echipa de cercetare consideră că, pe baza cartografierii bazinelor hidrografice din apropiere, una dintre structurile masive – și încă inexplicabile – din Saqqara, cunoscută sub numele de incinta Gisr el-Mudir, are caracteristicile unui baraj de control cu scopul de a reține sedimentele și apa.

Oamenii de știință spun că topografia de dincolo de baraj sugerează un posibil lac temporar la vest de complexul Djoser, cu un flux de apă care îl înconjoară într-un design asemănător unui șanț.

Deoarece un afluent al Nilului alimenta zona, un baraj ar fi putut crea un lac temporar, care ar fi putut lega râul de un „șanț uscat” din jurul sitului Djoser, ajutând la mutarea materialelor și servind nevoilor hidraulice.

„Arhitecții antici au ridicat probabil pietrele din centrul piramidei într-un mod asemănător unui vulcan, folosind apa fără sedimente din secțiunea sudică a șanțului uscat.”, au scris autorii în lucrarea lor.^[sursa]

Într-o secțiune a șanțului, echipa de cercetare a descoperit că o structură monumentală liniară tăiată în stâncă, constând în compartimente succesive, cu șanțuri adânci, realizează cerințele tehnice ale unei instalații de tratare a apei (și un design încă des întâlnit în stațiile de tratare a apei din zilele noastre), prin includerea unui bazin de decantare, a unui bazin de retenție și a unui sistem de purificare.

„Împreună, Gisr el-Mudir și secțiunea interioară de sud a Șanțului Sec funcționează ca un sistem hidraulic unificat care îmbunătățește calitatea apei și reglează debitul în scopuri practice și pentru nevoile oamenilor.”, au mai scris autorii studiului. Cercetătorii consideră că apa disponibilă în zonă a fost suficientă pentru a satisface nevoile proiectului.

„Egiptenii antici sunt renumiți pentru pionieratul și măiestria lor în domeniul hidraulicii prin canale pentru irigații și barje pentru a transporta pietre uriașe. Această lucrare deschide o nouă linie de cercetare: utilizarea forței hidraulice pentru ridicarea structurilor masive construite de faraoni.”, s-a mai arătat în studiul cercetătorilor.