Insula misterioasă de lângă New York, deţinută de aceeaşi familie de 400 de ani: Insula Gardiner

Faimoasa zonă Hamptons, din New York a fost mult timp terenul de joacă al celor foarte bogați și faimoși. La doar 90 de minute de mers cu mașina de New York, acest paradis cu plaje imaculate și garduri vii îngrijite, a devenit un loc în care milionarii își pot parca banii în vile care oferă intimitate și izolare completă față de hoi polloi (cei mulţi, poporul), cum ar spune grecii antici. Cu toate acestea, într-o lume în care nu se face economie când vine vorba de lucruri scumpe şi exclusiviste, există totuși un lucru pe care banii nu-l pot cumpăra: Insula Gardiner.

Gardiner’s Island este o mică insulă ce face parte din orașul East Hampton, New York, SUA. Este situată în Golful Gardiner, între cele două peninsule de la capătul estic al Long Island. Are o lungime de 9,7 km, o lățime de 4,8 km și o lungime de 43 km de coastă.

Insula Gardiner: deţinută de aceeaşi familie de aproape 400 de ani

Insula este deținută de familia Gardiner și de descendenții acesteia încă din anul 1639, când Lion Gardiner a cumpărat-o de la șeful Montaukett Wyandanch.

Insula a fost colonizată de Lion Gardiner în anul 1639, care s-a mutat acolo împreună cu familia sa din colonia Connecticut. Se pare că a cumpărat insula de la localnicii din Montaukett pentru „un câine negru mare, niște praf de pușcă și pușcă și câteva pături olandeze”.

Brevetul regal din anul 1639 i-a acordat lui Gardiner „dreptul de a poseda pământul pentru totdeauna”, iar insula fiind declarată colonie în proprietate, Gardiner a primit titlul de Lord de Manor și privilegii de guvernator.

În anul 1688, când guvernatorul Thomas Dongan a acordat un brevet de înființare oficială a administrației municipale din East Hampton, a existat o încercare de anexare a insulei, la care familia Gardiner a rezistat cu succes. Insula Gardiner va rămâne independentă de jurisdicția municipală exterioară până după Revoluția Americană, când a fost anexată în mod oficial la East Hampton.

Gardiner a înființat o plantație pe insulă, cultivând porumb, grâu, fructe, tutun și crescând animale.

Foarte puțini au fost lăsați să vadă insula, iar oricine se apropia cu barca prea mult de țărmurile sale ar fi fost imediat alungat de forțele de securitate private ale familiei Gardiner.^[sursa]

Comoara Căpitanului Kidd

Corsarul William Kidd s-a oprit pe Insula Gardiner în iunie 1699, în timp ce se îndrepta spre Boston pentru a răspunde acuzațiilor de piraterie. Cu permisiunea proprietarului insulei, a îngropat un cufăr, o cutie de aur și două cutii de argint într-o râpă între Bostwick’s Point și Manor House.

Faimosul corsar i-a indicat doamnei Gardiner că lada de aur era destinată guvernatorului coloniei Massachusetts Bay, Lord Bellomont, iar Kidd i-a dăruit doamnei Gardiner o bucată de pânză de aur, capturată de pe o navă maură din largul coastelor Indiei, și un sac de zahăr în semn de mulțumire pentru ospitalitatea sa.

A apărut o legendă conform căreia Kidd a avertizat că, dacă comoara nu va fi acolo la întoarcere, îi va ucide pe soții Gardiner, deși mărturia dată de John Gardiner la procesul din 17 iulie 1699 nu menționează nicio amenințare, iar comportamentul lui Kidd pare să fi fost destul de civilizat. Kidd a fost judecat în Boston, iar Gardiner a primit ordin de la guvernatorul Bellomont să predea comoara ca probă.

Prada includea lingouri de aur şi argint, dolari spanioli, rubine, diamante, sfeșnice și vase. Gardiner a păstrat unul dintre diamante, pe care l-a dăruit mai târziu fiicei sale. O placă de pe insulă marchează locul în care a fost îngropată comoara.

Insula Gardiner în timpul Revoluţiei Americane şi Razboiului din 1812

În perioada Războiului de Independență al Statelor Unite, Insula Gardiner a avut un rol strategic, deoarece se afla în apropierea porturilor importante și a rutelor comerciale. Deși nu există informații specifice despre evenimente majore care au avut loc pe insulă în timpul războiului, este posibil ca insula să fi servit ca punct de observație sau ca loc de refugiu.

În urma Revoluției, insula a fost trecută în mod oficial sub jurisdicția orașului East Hampton.

În timpul Războiului din 1812, Insula Gardiner, ca și alte părți ale coastei de est a Statelor Unite, a fost afectată de blocada britanică și de raidurile navale. Cu toate acestea, informațiile specifice despre rolul insulei în acest conflict sunt limitate. Este important de menționat că Războiul din 1812 a fost un conflict între Statele Unite și Regatul Unit, care a avut loc între iunie 1812 și februarie 1815.

Se ştie că britanicii au venit să-l aresteze pe proprietarul de atunci, John Lyon Gardiner, care, fiind un om delicat, a adoptat „apărarea camerei verzi”, unde stătea într-un pat cu perdele verzi, înconjurat de medicamente care să-l facă să pară slab. Britanicii, care nu doreau să aibă un om bolnav la bord, l-au lăsat în pace.

Insula Gardiner în prezent

Julia Gardiner, care avea să devină cea de-a doua soție a președintelui John Tyler și Prima Doamnă a SUA în anul 1844, s-a născut pe această insulă în anul 1820. Jacqueline Kennedy Onassis, o altă primă doamnă a SUA, soţia preşedintelui John F. Kennedy, a fost acuzată de furt la o cină de lux organizată de Robert Gardiner.

În anul 1938, Insula Gardiner a fost declarată Refugiu Național al Vieții Sălbatice de către președintele Franklin D. Roosevelt și a fost transferată Departamentului Agriculturii. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, insula pe care se afla fosta Fortăreață Tyler a fost folosită pentru exerciții de tragere la țintă și a fost redusă la starea actuală de ruină.

Un conac construit de David Gardiner în anul 1774 a ars din temelii în anul 1947. Se crede că incendiul a pornit după ce un oaspete a adormit în timp ce fuma. Antichități valoroase au fost distruse, iar îngrijitorul a scăpat sărind de la o fereastră.

Din cauza costurilor ridicate de întreținere, insula a fost scoasă la vânzare în anul 1937. A fost cumpărată de o descendentă bogată a familiei, Sarah Diodati Gardiner, pentru 400.000 de dolari. Aceasta a ridicat un nou conac cu 28 de camere în stil georgian. Sarah Gardiner murit în anul 1953, necăsătorită, la vârsta de 90 de ani. La moartea ei, insula a trecut în administrare fiduciară nepotului ei Robert David Lion Gardiner și nepoatei Alexandra Gardiner Creel (frate și soră).

După multe dispute legale şi în urma morţii celor doi fraţi, insula a intrat în proprietatea unei alte descendente a familiei Gardiner, Alexandra Creel Goelet.

În anul 2005, familia Goelet s-a oferit să pună o servitute de conservare pe insulă în schimbul unei promisiuni din partea orașului East Hampton de a nu modifica terenul, de a nu-i schimba regimul și de a nu încerca să îl achiziționeze prin expropriere, pentru a rămâne şi pe viitor în proprietatea familiei Gardiner.