Întâmpinarea Domnului – tradiții și obiceiuri de Ziua Ursului

Întâmpinarea Domnului este o sărbătoare importantă în tradiția creștin-ortodoxă, care se sărbătorește în fiecare an pe 2 februarie, la 40 de zile după Nașterea Mântuitorului. Haideți să descoperim împreună ce semnificație are sărbătoarea Întâmpinarea Domnului și care sunt cele mai populare tradiții și superstiții.

Întâmpinarea Domnului este una dintre cele mai vechi sărbători creștine, având rădăcini atât în tradițiile biblice, cât și în primele veacuri ale Bisericii.

Originea sărbătorii se regăsește în relatările evanghelice care descriu momentul în care pruncul Iisus a fost adus la Templu de către Fecioara Maria și dreptul Iosif, la 40 de zile după naștere, pentru a împlini prescripțiile Legii Mozaice. Conform rânduielii iudaice, orice întâi-născut de parte bărbătească trebuia închinat lui Dumnezeu, iar mama acestuia trebuia să treacă printr-un ritual de curățire la 40 de zile după naștere.^[sursa]

Astfel, Sfânta Fecioară Maria și dreptul Iosif L-au dus pe pruncul Iisus la Templul din Ierusalim, aducând ca jertfă două turturele sau doi pui de porumbel, așa cum prevedea legea pentru familiile mai modeste. Acolo, Iisus a fost întâmpinat de dreptul Simeon, un bătrân căruia i se făgăduise prin Duhul Sfânt că nu va muri până nu-L va vedea pe Mesia. Simeon L-a recunoscut pe pruncul Iisus ca fiind Mântuitorul lumii și a rostit cuvintele devenite celebre:

„Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, căci văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel.”

Semnificația sărbătorii Întâmpinarea Domnului

În viziunea creștină, Întâmpinarea Domnului simbolizează credința în Hristos ca lumină a lumii. Hristos a adus lumina lui Dumnezeu într-o lume întunecată de păcat, iar creștinii sunt chemați să ducă mai departe această lumină, împărtășind misiunea și viața lui Iisus Hristos. Prin moartea Sa, El a nimicit puterea răului și a devenit asemenea oamenilor prin întrupare, asumându-și natura umană. Deoarece a fost ispitit, El îi sprijină pe toți cei care trec prin încercări și ispite.

Întâmpinarea Domnului este, astfel, o celebrare a întâlnirii umanității cu Dumnezeu în persoana lui Iisus Hristos. Sărbătoarea este cunoscută și sub numele de „Sărbătoarea Luminii”, deoarece marchează venirea luminii divine în lume pentru mântuirea tuturor popoarelor. În multe biserici ortodoxe, în această zi are loc sfințirea lumânărilor, simbol al prezenței luminii lui Hristos în viața credincioșilor.

Pentru creștini, Întâmpinarea Domnului este un prilej de reflecție asupra relației personale cu Dumnezeu, asupra credinței în planul divin de mântuire și asupra recunoștinței pentru darul mântuirii adus prin Hristos. Totodată, este un moment de rugăciune pentru luminarea sufletului și călăuzirea vieții pe calea credinței.

Tradiții și obiceiuri

În tradiția populară, sărbătoarea Întâmpinării Domnului, celebrată la 40 de zile după Crăciun, pe 2 februarie, este cunoscută și sub numele de Stretenie sau Ziua Ursului. Termenul Stretenie provine din limba slavonă și înseamnă „întâlnire” sau „întâmpinare”, având o legătură directă cu semnificația religioasă a sărbătorii.

În credințele populare, această zi marchează un moment de tranziție între iarnă și primăvară. Se spune că în această zi ursul iese din bârlog, iar comportamentul său este folosit pentru a face previziuni meteorologice. Tradiția afirmă că:

• Dacă pe 2 februarie este vreme caldă și însorită, vara va fi călduroasă și îmbelșugată.
• Dacă este frig, ger și viscol, vara va fi răcoroasă și săracă în roade.

Un alt obicei popular era ungerea copiilor și a adulților cu grăsime de urs, crezându-se că acest ritual le va conferi forță și sănătate, făcându-i „puternici ca un urs”. De asemenea, bolnavii erau tratați prin afumare cu păr de urs, considerat a avea proprietăți vindecătoare.

Ce rugăciuni se spun Întâmpinarea Domnului

Rugăciunea întâi, către Domnul nostru Iisus Hristos

„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule, Unule Născut și Cuvântul lui Dumnezeu, Care mai înainte ai fost văzut de prooroci ca prin oglindă, în ghicitură, și mai pe urmă în aceste zile, Te-ai născut nestricat cu trupul din Preasfânta Fecioară Maria, și în a patruzecea zi, în locul cel sfânt întru întâmpinarea întregii lumi Te-ai arătat ca prunc, purtat în brațele dreptului Simeon pentru mântuirea tuturor celor din Adam!

Cât de proslăvită și de prealuminată este aducerea Ta în brațele Născătoarei de Dumnezeu în biserica Domnului, și întâmpinarea Ta de către bătrânul Simeon. Astăzi cerurile se veselesc, și pământul se bucură de venirea Ta, Dumnezeule, de venirea Dumnezeului și Împăratului nostru.

De demult Moise s-a urcat în munte ca să vadă slava Ta, dar nu a putut să-Ți vadă fața Ta, pentru că i-ai arătat doar spatele. În această zi prealuminoasă a întâmpinării Tale, Tu Te-ai arătat pe Tine Om, strălucind de nespusa lumină dumnezeiască, ca împreună cu Simeon să Te vedem față către față, să Te pipăim cu mâinile și să Te primim în brațele noastre, ca să Te cunoaștem pe Tine ca Dumnezeu venit în trup. Pentru aceasta, proslăvim nespusa coborâre a Ta, și marea Ta iubire de oameni, că prin venirea Ta ai dăruit acum bucurie cerească neamului omenesc căzut de demult în păcat.

Că Tu prin dreapta Ta judecată ai izgonit pe strămoșii noștri din raiul desfătării în lumea aceasta, iar acum ne-ai miluit și iarăși ne-ai deschis locașurile cerești, și ai prefăcut plânsul nostru întru bucurie, iar Adam nu se mai rușinează pentru neascultare, și nici nu se va mai ascunde de la fața Ta, fiind chemat de Tine, pentru că Tu ai venit acum ca să iei asupră-Ți păcatele lui, să-l speli cu sângele Tău și să-l îmbraci pe el, gol fiind, în haina mântuirii, în podoaba veseliei, și să-l înfrumusețezi pe el ca pe un mire.

Iar pe noi pe toți, care prăznuim Dumnezeiasca ta întâmpinare, învrednicește-ne ca împreună cu fecioarele înțelepte, să Te întâmpinăm pe Tine, Mirele nostru ceresc, cu candelele credinței și curăției aprinse, să privim cu ochii credinței dumnezeiasca Ta față, să te purtăm în inimi, în toate zilele vieții noastre, ca să ne fii nouă Dumnezeu, și noi să fim poporul Tău.

Iar în slăvita și înfricoșata zi a venirii tale, când toți sfinții vor ieși în văzduh pentru marea Ta întâmpinare, învrednicește-ne și pe noi să Te vedem, și astfel pururea cu Domnul vom fi. Slavă milosârdiei Tale, slavă împărăției Tale, slavă purtării Tale de grijă, Unule Iubitorule de oameni, că a Ta este împărăția și puterea și slava, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte, și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”

Rugăciunea a doua, către Preasfânta Fecioara Maria

„O, Preasfântă Fecioară, care strălucești prin curăție cerească, porumbiță preablândă, mielușea neprihănită, ajutătoare bună a lumii, Maica lui Hristos Dumnezeul nostru, tu ești începutul și mijlocul și sfârșitul bucuriei noastre de acum, că dintru tine a strălucit Soarele Dreptății, Hristos Dumnezeul nostru, pe Care L-ai adus în sfintele tale brațe în a patruzecea zi, în locul cel sfânt, întru întâmpinarea noastră și spre bucuria și mântuirea întregii lumi.

Pentru aceasta te fericim și te proslăvim, pentru că tu ești cortul lui Dumnezeu și prin tine S-a sălășluit între noi, pentru ca să fim poporul Lui. Tu ești ușa cerească vestită de Iezechiel, prin care iarăși ni s-a deschis intrarea în locașurile raiului. Tu ești scara cea înaltă văzută de Iacob, prin care Dumnezeu S-a pogorât pe pământ.

Tu ești pod care duce de pe pământ la cer. Pentru aceasta te rugăm să privești spre noi, ca ceea ce ai intrat în locul cel sfânt purtând pe mâini Focul dumnezeiesc, binecuvântată. Cu focul rugăciunii tale să arzi focul patimilor noastre, ca să ne izbăvim de focul cel veșnic al gheenei. În locul cel sfânt ai venit pentru curățirea cea după lege, ție netrebuindu-ți curățire, Fecioară Curată, și prin aceasta învață-ne cum se cuvine a ne păzi în neprihănire și curăție și cum să purtăm nevoința fecioriei, că tu, fiind mai presus decât Heruvimii, ai venit la biserică, laolaltă cu femeile necurate.

Tu, o, Maică Preasfântă, însăți fiind biserica lui Dumnezeu care ai adus la biserica legii pe Fiul tău, Hristos Dumnezeul nostru, învrednicește-ne și pe noi să iubim mai mult în lumea aceasta bisericile Fiului tău, să le cercetăm în toate zilele vieții noastre, acolo să vedem frumusețea Domnului, pentru că mai bine este să petrecem o zi în curțile Domnului, decât să locuim în locașurile păcătoșilor.

Dăruiește-ne și nouă, Preacurată, precum lui Simeon, să purtăm neosândiți, în brațele inimii noastre, pe Fiul tău și Dumnezeul nostru, ca să fim părtași pururea Preacuratului Său Trup și Sânge, și ajută-ne să ne păzim în frica lui Dumnezeu și să nu întinăm biserica trupului nostru.

Și așa întâmpinând totdeauna, o, Maica lui Dumnezeu, pe Fiul tău în inimile și în sufletele noastre, să ne învrednicim prin rugăciunile tale să dobândim și acea întâmpinare în văzduh a Domnului și așa vom slăvi și vom cânta împreună cu toți sfinții pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”