Inventatorul electrocardiografului: cum a salvat Willem Einthoven milioane de vieți

Într-o zi de 21 mai, în anul 1860, se năștea la Semarang, în Indiile de Est Olandeze (astăzi Indonezia), cel ce avea să descifreze limbajul electric al inimii: Willem Einthoven. Destinul său avea să fie marcat de o curiozitate științifică ieșită din comun, încununată în anul 1924 cu Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină. Geniul său s-a stins pe 29 septembrie 1927, la Leiden, în Olanda, la vârsta de 67 de ani, lăsând în urmă o moștenire ce continuă să salveze vieți.

Medic și fiziolog olandez de o profunzime remarcabilă, Willem Einthoven și-a dedicat viața descifrării misterelor corpului uman. Drumul său către recunoașterea mondială a început cu o fascinație pentru măsurarea curenților electrici infinitezimali generați de activitatea cardiacă. În jurul anului 1894, atenția sa s-a îndreptat către electrometrul capilar, o invenție a fizicianului francez Gabriel Lippmann datând din 1872. Deși ingenios pentru vremea sa, acest dispozitiv era lent, imprecis și insuficient de sensibil pentru a capta cu fidelitate semnalele electrice subtile și rapide ale inimii. Înregistrările obținute erau distorsionate, iar Einthoven a înțeles că era nevoie de o abordare radical diferită.

Nemulțumit de limitările instrumentelor existente, Einthoven și-a canalizat geniul inventiv spre crearea unui aparat superior. Astfel a luat naștere, în 1901, după ani de muncă asiduă și experimente meticuloase, galvanometrul cu coardă – o minune a tehnicii pentru acea epocă. Inima acestui dispozitiv era o coardă extrem de fină de cuarț, acoperită cu un strat subțire de argint pentru a o face conductoare, întinsă într-un câmp magnetic puternic generat de electromagneți masivi. Cei mai slabi curenți electrici proveniți de la inimă, captați prin electrozi plasați pe pielea pacientului, făceau coarda să vibreze. Aceste vibrații minuscule erau apoi proiectate, mărite, pe o placă fotografică în mișcare, înregistrând astfel fidel și continuu activitatea electrică a inimii. Sensibilitatea și viteza de răspuns ale galvanometrului său depășeau cu mult tot ce exista la acel moment.^[sursa]

Willem Einthoven, inventatorul electrocardiografului

După nenumărate măsurători efectuate atât pe indivizi sănătoși, cât și pe pacienți cu diverse afecțiuni cardiace, și după perfecționări succesive aduse pentru a spori sensibilitatea și fiabilitatea aparatului, Einthoven a reușit un triumf istoric: în 1903, a obținut prima înregistrare electrocardiografică (ECG sau EKG) inteligibilă și reproductibilă din lume. Mai mult decât atât, el este cel care a atribuit literele P, Q, R, S și T diferitelor unde ale electrocardiogramei, o nomenclatură universal acceptată și folosită și astăzi în medicina modernă pentru a descrie ciclul cardiac. Aceste denumiri nu au fost arbitrare; ele au urmat o convenție matematică și au permis standardizarea interpretării graficelor.

Primele sale aparate erau colosale – cântărind peste 270 de kilograme, ocupând două camere și necesitând cinci operatori pentru a funcționa. Cu toate acestea, valoarea diagnostică a informațiilor furnizate era inestimabilă. Viziunea sa nu s-a oprit aici. Einthoven a dezvoltat conceptul fundamental al „triunghiului lui Einthoven”, un model schematic care explică modul în care electrozii plasați pe membre (brațul drept, brațul stâng și piciorul stâng) formează un triunghi echilateral în jurul inimii, permițând o analiză vectorială a activității electrice cardiace. El a standardizat, de asemenea, viteza hârtiei de înregistrare și sensibilitatea aparatului, permițând comparații valide între electrocardiogramele efectuate în locuri diferite.

Într-un act de pionierat tehnologic uluitor pentru începutul secolului XX, a demonstrat chiar și posibilitatea transmiterii electrocardiogramelor la distanță, printr-un cablu telefonic, pe o distanță de 1,5 km, de la spital la laboratorul său, creând practic prima telecardiogramă. Acest lucru a deschis calea către telemedicină, permițând consultarea specialiștilor de la distanță.

Munca sa titanică, ce a transformat o curiozitate fiziologică într-un instrument clinic indispensabil, a fost încununată cu Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 1924, o recunoaștere a revoluției pe care a adus-o în diagnosticarea și înțelegerea bolilor de inimă. Electrocardiograma, născută din geniul și perseverența lui Willem Einthoven, rămâne și astăzi piatra de temelie a cardiologiei moderne, o fereastră non-invazivă către ritmul vital al existenței noastre.