Isaac Newton: cine a fost şi de ce cad merele

Sir Isaac Newton s-a născut prematur și a fost un copil deosebit de mic, dar a crescut pentru a deveni un gigant al intelectului, a cărui influență este resimțită și astăzi datorită descoperirilor sale fundamentale în gravitație, lumină, mișcare, matematică și multe altele.

Pe lângă formularea legilor gravitației, Newton a elaborat principii esențiale ale opticii și legile mișcării, contribuind totodată la dezvoltarea calculului diferențial și integral.

Legenda spune că Isaac Newton a conceput teoria gravitației în anul 1665 sau 1666, după ce a observat un măr căzând dintr-un copac și s-a întrebat de ce fructul a căzut drept în jos, și nu lateral sau în sus.

„Newton a demonstrat că forța care face mărul să cadă și ne menține pe Pământ este aceeași forță care păstrează Luna și planetele pe orbitele lor.”, a explicat Martin Rees, fost președinte al Royal Society, instituție științifică de prestigiu condusă odinioară chiar de Newton.

„Deși teoria gravitației a lui Newton nu ar fi permis realizarea sateliților de poziționare globală (GPS), ea a fost suficientă pentru a pune bazele călătoriilor spațiale.”, a declarat Jeremy Gray, istoric al matematicii la Open University din Milton Keynes, Marea Britanie.^[sursa]

Isaac Newton: un început dificil

Născut prematur cu două-trei luni pe 4 ianuarie 1643, într-un cătun din Lincolnshire, Anglia, Isaac Newton era un copil atât de mic încât mama sa spunea că ar fi încăput într-o cană de un litru. Din copilărie, Newton a demonstrat o aptitudine pentru lucrurile practice, construind modele complexe, inclusiv o moară miniaturală care măcina făină, acționată de un șoarece ce alerga într-o roată.

Admis la Universitatea din Cambridge în anul 1661, Newton nu s-a remarcat inițial ca student strălucit. În 1665, o epidemie de ciumă bubonică a dus la închiderea temporară a școlii, obligându-l să se întoarcă acasă în Lincolnshire pentru doi ani. A fost atunci, în liniștea rurală, când Newton a experimentat revelația căderii mărului, descriind acei ani ca fiind „primii ani ai vârstei mele pentru invenții”.

În ciuda preferinței sale pentru studiul solitar, Newton s-a întors la Cambridge în anul 1667, unde a devenit profesor de matematică și a deținut diferite funcții academice până în anul 1696.

Isaac Newton: Mai mult decât legiuitorul gravitației

Decodarea gravitației a fost doar o parte din contribuțiile semnificative ale lui Newton la știință și matematică. Un alt domeniu major în care a excelat a fost calculul, pe care l-a dezvoltat simultan și independent de matematicianul german Gottfried Leibniz. Tehnicile de diferențiere și integrare pe care le-au introdus rămân fundamentale pentru matematicieni și oamenii de știință din întreaga lume.

În paralel, interesul său pentru optică l-a condus la propunerea corectă că lumina albă este, de fapt, compusă din toate culorile spectrului. Această descoperire a clarificat și problema aberației cromatice, o eroare de reproducere a culorilor în telescoapele din acea perioadă.

Pentru a rezolva această problemă, Newton a proiectat un telescop revoluționar, folosind oglinzi în loc de lentile de sticlă, ceea ce a permis focalizarea tuturor culorilor într-un singur punct, oferind astfel o imagine mai clară și precisă. Tehnologia sa a stat la baza dezvoltării telescoapelor moderne, inclusiv a telescopului spațial Hubble.

Inspirat de observarea mărului, Newton a formulat cele trei legi fundamentale ale mișcării, pe care le-a descris astfel:

• Legea inerției: Un obiect rămâne în starea sa de repaus sau de mișcare uniformă pe o linie dreaptă, dacă nu este constrâns să își schimbe această stare de o forță exterioară;
• Legea accelerației: Forța este egală cu schimbarea impulsului (masa înmulțită cu viteza) în funcție de schimbarea timpului. În cazul unei mase constante, forța este egală cu masa înmulțită cu accelerația (F = ma);
• Legea acțiunii și reacțiunii: Pentru fiecare acțiune există o reacțiune egală și opusă.

Newton și-a publicat descoperirile revoluționare în anul 1687, în lucrarea sa „Philosophiae Naturalis Principia Mathematica” („Principiile matematice ale filosofiei naturale”), cunoscută sub numele de „Principia”.^[cartea]

„Principia l-a făcut celebru pe Newton – puțini oameni au citit-o și chiar mai puțini au înțeles-o, dar toată lumea știa că este o lucrare măreață, la fel cum Teoria Relativității a lui Einstein a fost primită două secole mai târziu.”, a scris matematicianul Robert Wilson de la Open University într-un articol publicat pe site-ul universității.

„Personalitatea neatractivă” a lui Isaac Newton

Deși a avut un număr impresionant de realizări, Isaac Newton nu a fost cunoscut pentru un caracter plăcut, mai ales în ultima parte a vieții sale, când a ocupat funcții importante, inclusiv cea de Maestru al Monetăriei Regale a Marii Britanii, a fost membru al Parlamentului și a scris despre religie.

„Ca personalitate, Newton era neatractiv – solitar și retras în tinerețe, vanitos și răzbunător la bătrânețe, când a dominat Societatea Regală și și-a sabotat rivalii cu o vigoare considerabilă.”, a declarat Martin Rees, de la Royal Society.

Sir David Wallace, directorul Institutului Isaac Newton pentru Științe Matematice din Cambridge, a adăugat: „A fost un personaj complex, pasionat de alchimie – căutarea transformării metalelor de bază în aur – și, în calitate de Maestru al Monetăriei, nu a arătat nicio clemență față de falsificatorii condamnați la moarte”.

Isaac Newton a murit în somn în anul 1727, la vârsta de 84 de ani, și a fost înmormântat cu fast la Westminster Abbey din Londra.