Julia Pastrana, cântăreaţa numită „Femeia Maimuţă” din cauza aspectului

Julia Pastrana s-a născut în Sinaloa, în munţii din vestul Mexicului, în anul 1834.

Viaţa Juliei a fost definită de înfăţişarea sa. Avea doar 1,30 metri şi cântărea 50 de kilograme.

Întreg corpul era acoperit cu păr şi trăsăturile faciale extrem de bizare.

Din cauza înfăţişării sale nefireşti a fost considerată chiar şi de specialiştii vremii o ciudăţenie a naturii.

Printre simptomele afecţiunii de care suferea se numărau:

• corpul acoperit aproape în întregime de păr;
• o mandibulă supradezvoltată;
• buze şi sprâncene groase;
• un nas proeminent;
• înălţime mică.

În realitate, Julia suferea de hipertricoză acromegaloidă, o afecţiune rară, care face ca părul să acopere tot corpul persoanelor care suferă de această boală.^{[Mai multe detalii]}

Părerea lui Charles Darwin despre Julia Pastrana

Charles Darwin, marele om de ştiinţă care a dezvoltat teoria evoluţionistă, a aflat de cazul deosebit al Juliei.

Darwin a descris-o pe Julia Pastrana ca fiind „o femeie remarcabilă, dar avea o barbă masculină şi o frunte păroasă. Ceea ce ne atrage atenţia constă în setul dublu neregulat de dinţi din mandibulă şi din maxilar, un rând fiind plasat în celălalt. De la această redundanţă a dinţilor, gura sa era supradezvoltată, iar faţa sa semăna cu cea a unei gorile”.

Viaţa Juliei Pastrana

Julia şi-a petrecut copilăria într-un orfelinat din Sinaloa, devenind o celebritate locală.

După ce a auzit de ea, guvernatorul statului Sinaloa, Pedro Sanchez, a adoptat-o pentru a-i fi animatoare şi servitoare. ^{[Washington Post]}

A stat în casa acestuia până la 20 de ani. Ulterior, a decis să plece pentru a se întoarce la tribul său.

Totuşi, nu şi-a terminat călătoria, pentru că pe drum l-a întâlnit pe M. Rates, un manager care a convins-o să apară pe scenă.

Astfel, şi-a început cariera în Statele Unite şi Europa, luând parte la diferite spectacole de circ.

Cariera în showbiz

Debutul Juliei a avut loc la Gothic Hall, de pe Broadway, New York, în anul 1854.

A purtat o rochie roşie şi a cântat cântece spaniole.

Avea un public numeros, carea dorea să vadă „femeia urs din sălbăticia Mexicului”, aşa cum era promovată.

„Ochii acestei creaturi ciudate strălucesc cu inteligenţă, în timp ce fălcile, ghearele şi urechile sunt teribil de hidoase. Aproape tot corpul este acoperit cu păr lung. Vocea sa este armonioasă, pentru că acest semi-om este perfect docil şi vorbeşte limba spaniolă.” – astfel era prezentată Julia Pastrana la un spectacol de circ.

Subiect de cercetare ştiinţifică

Ideea că Julia era semi-om a fost stabilită de savantul Alexander B. Mott.

Acesta a examinat-o şi a declarat că este un hibrid între un om şi urangutan.

Managerii Juliei au susţinut această afirmaţie, promovând-o şi folosindu-se de această latură animală.

Astfel, a fost descrisă ca provenind dintr-un trib duşmănos şi greu de guvernat, care trăia cu animalele şi ai cărui membri aveau relaţii sexuale cu ele.

Totuşi, Julia era o femeie amabilă şi foarte inteligentă, care învăţa repede.

Astfel, în scurt timp a învăţat două limbi străine, să danseze şi să cânte. Adora să călătorească, să gătească şi să coasă.

De asemenea, Julia se supunea de bună voie cercetărilor medicale de la acea vreme.

Julia Pastrana a refuzat 20 de cereri în căsătorie

Înainte de a ajunge în Europa, Julia s-a căsătorit cu următorul său manager, Theodor Lent. Nunta a avut loc în secret.

Mulţi credeau că Julia s-a căsătorit din iubire, în timp ce Lent din interes.

Totuşi, în unul dintre interviuri, Julia a precizat că a refuzat peste 20 de propuneri în căsătorie pentru că bărbaţii nu erau suficient de bogaţi.

Moartea Juliei Pastrana

În ianuarie 1860, în timp ce era la Moscova, a născut un băiat care a murit după doar două zile. Micuţul suferea de aceeaşi afecţiune.

La trei zile după moartea băiatului, Julia şi-a pierdut viaţa din cauza complicaţiilor. Ultimele sale cuvinte au fost: „Mor fericită. Ştiu că am fost iubită”.

Soţul şi managerul Juliei a vândut corpul soţiei şi al copilului unui profesor de anatomie pe nume Sukolov, din Moscova.

Acesta a îmbălsămat corpurile şi le-a afişat publicului.

Aflând de succesul expoziţiei, Lent a cerut cadavrele înapoi, iar după lungi dispute cu profesorul Sukolov le-a primit.

La rândul său, Lent le-a expus în diferite expoziţii din întreaga lume, făcând bani de pe urma lor în următorii şase ani.

În acest timp, Theodor Lent a cunoscut-o pe Marie Bartel. Aceasta semăna cu Julia căci şi ea suferea de hipertricoză.

Lent a profitat de acest lucru, iar cei doi s-au căsătorit.

Marie Bartel şi-a schimbat numele în Zenora Pastrana, fiind prezentată drept sora Juliei.

După ce şi ea a murit, Lent a i-a mumificat corpul şi a expus-o şi pe aceasta la fel cum a făcut cu Julia şi copilul lor.

Abia în anul 2013, Julia Pastrana a fost înmormântată, la mai bine de 150 de ani de la moartea sa.^{[New York Times]}