Născut în anul 1870, Karl Denke era un erou local în oraşul german Munsterberg (în prezent Ziębice, Polonia). Cânta la orga bisericii şi oferea mâncare gratuită săracilor.
Până s-a aflat că ucidea oameni, pe care îi tranşa şi îi transforma în mâncare.[info]
Dar oamenii nu bănuiau că Denke era unul dintre cei mai mari canibali criminali în serie din istoria modernă a omenirii.
Viaţa lui Karl Denke
Karl Denke provenea dintr-o familie respectabilă de fermieri, având un trai mai mult decât decent.
Totuşi, avea note proaste la şcoală, motiv pentru care a fugit de acasă pe când avea doar 12 ani.
Voia să devină grădinar şi s-a făcut ucenic.
Părea să aibă o viaţă liniştită.
Însă tatăl său a murit şi astfel a moştenit ferma şi întreaga avere a familiei pe când avea 25 de ani.
A încercat să ducă afacerea mai departe, însă ferma condusă de Karl nu era deloc prosperă.
A fost nevoit să-şi lichideze proprietăţile, pentru a-şi plăti datoriile.
Cu banii rămaşi, şi-a cumpărat o casă cu etaj în Ziebice şi a închiriat un mic magazin în apropiere.
Afacerea lui Karl Denke
La magazinul său, Karl vindea curele şi centuri din piele, şireturi şi carne de porc la borcan.
Nimeni nu se întreba care este furnizorul lui Karl pentru celebra sa reţetă de carne de porc la borcan.
Asta deşi resursele erau relativ limitate după daunele produse de Primul Război Mondial.
Pe lângă magazin, Karl mai cânta la orga bisericii şi căra crucile celor decedaţi.
Astfel, intra în contact cu migranţi şi oameni fără adăpost. Le oferea o masă celor nevoiaşi şi chiar un loc în care să înnopteze.
Cel puţin 40 de persoane nu au mai ieşit vii din locuinţa lui Karl.
Criza economică
Inflaţia a crescut după Primul Război Mondial, iar o criză economică a blocat Germania.
Karl Denke a fost nevoit să-şi vândă casa în anul 1921, însă nu a renunţat la afacere.
A închiriat două camere în vecinătatea magazinului său.
Activitatea sa filantropică a continuat.
Primea migranţi şi oameni fără adăpost în locuinţa sa.
Nu numai că persoanele nu mai ieşeau în viaţă din casa lui, ci deveneau produse în magazinul lui Karl Denke.
Şireturi, centuri şi curele de piele?
Cu siguranţă nu proveneau din piei de bovine!
Carne de porc la borcan?
Borcanele nu conţineau deloc carne de porc.
Karl Denke tranşa şi procesa carnea celor pe care îi primea în casă, după care vindea produsele rezultate în magazinul său.
Nimeni nu-l suspecta pe Karl Denke că ar putea face ceva rău.
Până la urmă, era omul care cânta la biserică, ajutând săracii.
Greşeala
Pe 21 decembrie 1924 un om plin de sânge a ieşit pe stradă, în faţa magazinului lui Karl Denke, strigând după ajutor.
Vecinii s-au alarmat şi au chemat poliţia.
Bărbatul, pe numele său Vincenz Olivier, a declarat că a fost lovit cu un topor chiar de către cel care l-a găzduit, respectiv Karl Denke.
Karl a fost reţinut de poliţie şi dus la interogatoriu.
Acesta a spus că Olivier a fost cel care l-a atacat, iar el doar s-a apărat.
La 23:30, în aceeaşi zi, Karl Denke s-a spânzurat în celula sa.
Luate prin surprindere de sinucidere, autorităţile au decis să efectueze o percheziţie la locuinţa lui Karl, pentru a afla motivul deciziei acestuia de a-şi pune capăt zilelor.
Se simţea un miros puternic de oţet. Lucru care nu era ciudat, întrucât era folosit la conservarea cărnii în borcane.
Cu adevărat ciudat însă, era mormanul de oase din magazie.
Nu erau oase de porc.
Erau rămăşiţe umane.
Au fost găsite haine pline de sânge, unelte folosite la tranşare, carne congelată şi zeci de borcane pregătite pentru vânzare.
La scurt timp, poliţiştii au înţeles ce orori au avut loc în acea cameră şi motivul pentru care Karl Denke şi-a luat viaţa în arest.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
