Ciuma bubonică
Ciuma bubonică, denumită şi „Moartea Neagră” a fost una din cele mai violente pandemii din istoria lumii.
A fost cauzată de o bacterie numită Yersinia pestis.[1]
Durerile îngrozitoare, transpirația și frisoanele erau principalele simptome ale bolii.
Diferenţa dintre o febră şi ciuma bubonică era că în zona axilară, pe gât, și eventual în zona inghinală apăreau niște umflături pline cu puroi, numite „buboane”.
Iniţial, buboanele erau de culoare roz, apoi purpurii, iar în final negre, putând ajunge la dimensiunea unor portocale.
Victimele mureau în chinuri groaznice.
Ciuma bubonică a apărut pentru prima oară în anul 1330, în Asia Centrală.
A făcut ravagii în China de Est și India, s-a extins spre vest prin Orientul Mijlociu și Africa de Nord, ajungând în Europa.
Primele semnalări despre apariția ciumei negre în Europa datează din anul 1347. Fiindcă nu se cunoștea cauza reală a bolii, nu se putea trata. Medicii au utilizat cele mai comune metode de vindecare, dar nimic nu ajuta.
Mulți au apelat la religie, considerând că Dumnezeu vrea să pedepsească lumea păcătoasă cu această boală.
După unele estimări, populaţia lumii, care, înainte de epidemie ar fi fost de circa 450 de milioane de oameni, s-ar fi redus la 350-375 de milioane.
Pisicile
Pisicile sunt feline de mici dimensiuni, care sunt alături de oameni de peste 9500 ani. În prezent, împreună cu câinii, sunt cele mai cunoscute animale domestice în toată lumea.
Putem spune că există două tipuri de oameni în lume: cei cărora le plac pisicile şi cei care nu le suportă.
Pisica era folosită încă din urmă cu circa 3.500 de ani de către egipteni pentru a ține departe șoarecii.
Papa Grigore al IX-lea
Papa Grigore al IX-lea a păstorit între anii 1227-1241. A fost un papă controversat, întrucât credea în vrăjitoare dar a denunțat Lumina Sfântă de la Ierusalim ca înșelătorie.
Cu siguranţă, Papa Grigore al IX-lea nu era un iubitor de pisici. Dintr-un anume motiv, Papa credea că aceste ghemotoace pufoase sunt întocmai întruparea diavolului.
Astfel, asociind pisicile cu venerarea diavolului, acestea au fost exterminate în mai toată Europa. În anul 1233, Papa Grigore a emis un decret papal denumit Vox in Rama. Acesta spunea că Satana este jumătate pisică.
Evident, credincioşii s-au conformat şi au început să măcelărească orice mâţă prindeau pe drum. Pentru că era vorba despre Satana, iar Satana este rău.
Legătura dintre pisici, Papa Grigore şi ciuma bubonică
Dispariţia bruscă a pisicilor a dus la răspândirea şobolanilor şi a bolilor pe care aceştia le poartă.
Vorbim despre vremuri în care nu se ştia nimic despre cauza ciumei, nimic despre microorganisme, despre rolul lor în apariţia bolilor, despre transmiterea lor prin intermediul animalelor, despre importanţa igienei.
Şobolanii care au ajuns în Europa pe vasele venite din Asia s-au împrăștiat printre șobolanii de pe uscat. Aceştia din urmă au fost infestaţi cu puricii purtători de bacteria Yersinia pestis.
Puricii care se hrăneau cu sângele șobolanilor au răspândit ciuma. Totodată, şi numărul puricilor purtători de boală a crescut exponenţial.
Orașele portuare europene, murdare și aglomerate, asigurau un mediu de viață propice pentru șobolani și purici. Când șobolanii au început să moară din cauza ciumei, puricii au căutat altă sursă de sânge.
Au urmat oamenii.
Astfel, puricii şi şobolanii infectați cu bacteria cauzatoare de ciumă au cauzat, în cele din urmă, moartea a circa 100 de milioane de oameni.
Papa Grigore al IX-lea nu a fost deloc inspirat când a socotit că pisicile – duşmanul natural al şobolanilor, sunt diavolul şi trebuie exterminate de pe Pământ în numele credinţei.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
