O fosilă extrem de rară, ce include oasele laringelui, rescrie peisajul sonor al Jurasicului și arată că era mult mai muzical decât în filme.
Imaginea clasică a dinozaurilor, cu răcnetele lor tunătoare care zguduiau peisajul preistoric, primește o nouă lovitură. O fosilă excepțional de bine conservată a unei noi specii de dinozaur erbivor sugerează că, în loc să urle, acesta ar fi putut comunica prin sunete delicate, asemănătoare ciripitului păsărilor.
Descoperirea, făcută în China, dezvăluie o specie necunoscută până acum, numită Pulaosaurus qinglong. În mod ironic, numele său provine de la „Pulao”, un dragon mitologic chinez renumit pentru vocea sa puternică. Totuși, dovezile indică o realitate mult mai subtilă pentru această creatură de doar 60 de centimetri lungime, arată phys.org.
Dinozaurul care ciripea
Publicată în jurnalul științific PeerJ, cercetarea se bazează pe un schelet aproape complet, care include o componentă extrem de rară: oase fosilizate ale laringelui. Aceasta este doar a doua oară când o astfel de structură este găsită la un dinozaur, oferind oamenilor de știință o fereastră fără precedent către modul în care aceste animale produceau sunete.
Structura laringelui de la Pulaosaurus – cu cartilaje alungite, în formă de frunză – seamănă izbitor cu cea a păsărilor moderne. Această asemănare i-a condus pe cercetători la ipoteza că micul dinozaur avea capacități vocale similare, capabil să emită sunete complexe și melodioase, în contrast puternic cu mârâiturile guturale atribuite altor specii.
Fosila reprezintă o descoperire crucială și pentru că este primul specimen de dinozaur neornithischian găsit în faimosul sit Yanliao Biota, datând de acum aproximativ 165-150 de milioane de ani. Până acum, cercetările din această regiune s-au concentrat pe teropode, lăsând un gol semnificativ în cunoștințele noastre despre diversificarea timpurie a ornithischienilor – grupul de dinozauri erbivori cu structură pelviană similară păsărilor.
Pe lângă aparatul vocal, fosila a oferit indicii și despre dieta sa. Analiza cavității intestinale a relevat pietricele rotunde (gastroliți) și urme de materie vegetală, iar structura dinților și a maxilarului sugerează o preferință pentru plante moi.
Prin urmare, descoperirea lui Pulaosaurus qinglong nu doar că adaugă o nouă specie fascinantă în arborele genealogic al dinozaurilor, ci și completează o verigă lipsă esențială în evoluția lor. Mai important, ne obligă să ne reimaginăm peisajul sonor al Jurasicului – unul poate mai puțin terifiant și mult mai muzical decât am crezut vreodată.
