O nouă analiză a unui mormânt comun descoperit în nordul Serbiei scoate la iveală detalii cutremurătoare despre natura violenței în Europa timpurie a Epocii Fierului. Arheologii au investigat o groapă funerară din sud-estul Europei care adăpostește rămășițele unor femei și copii uciși cu o brutalitate extremă în urmă cu 2.800 de ani. Conform cercetătorilor, acest sit ar putea reprezenta piesa centrală pentru înțelegerea modului în care a evoluat violența strategică în masă în acea perioadă.
Un mormânt vechi de 2.800 de ani
Mormântul a fost localizat în situl arheologic Gomolava, aflat în proximitatea orașului modern Hrtkovci, în nordul Serbiei. Deși fusese fondat ca așezare pe malul râului Sava încă din mileniul al VI-lea î.Hr., situl a fost ocupat succesiv de grupuri sedentare și mobile. Până în secolul al IX-lea î.Hr., dinamica regiunii s-a schimbat dramatic: grupurile semi-sedentare din Bazinul Carpatic au început să se consolideze în jurul punctelor strategice precum Gomolava, generând tensiuni acute legate de proprietatea și utilizarea terenurilor.
În studiul publicat luni (23 februarie) în revista Nature Human Behaviour, autorii subliniază contextul tensionat: Gomolava „era situată într-un punct fierbinte fizic, politic și conceptual” — iar interacțiunile rezultate din această poziționare s-au dovedit a fi mortale.
Anatomia unui masacru: 77 de victime, majoritatea femei și copii
Analiza s-a concentrat pe o groapă comună de dimensiuni reduse — doar 2,9 metri în diametru și 0,5 metri adâncime. Deși mic, mormântul prezenta indicii ale unei forme de comemorare, fiind înconjurat de alte gropi secundare. Alături de cele 77 de schelete umane, arheologii au extras vase de ceramică, accesorii din bronz și oasele a aproape 100 de animale, inclusiv scheletul complet al unei vaci tinere depus la baza mormântului.
Datele demografice sunt, însă, cele care au șocat echipa de cercetare: peste 70% dintre schelete aparțineau unor persoane de sex feminin, iar 69% erau copii. „Predominanța femeilor și a persoanelor mai tinere în mormântul comun de la Gomolava este excepțională în preistoria europeană”, au notat cercetătorii în raportul lor.
Violență „brutală, deliberată și eficientă”
Dovezile traumatice descoperite pe craniile victimelor indică un atac de o ferocitate planificată. Arheologii au identificat urme clare de traumă intenționată și letală, implicând „contact direct și în special forță brută, care ar fi putut rezulta din utilizarea unui număr de unelte sau arme”.
Mai mult, poziționarea leziunilor sugerează că atacatorii ar fi putut fi mult mai înalți decât victimele sau chiar călare în momentul execuției. Concluzia experților este una sumbră: „În ansamblu, modelul relevă o violență severă, brutală, deliberată și eficientă”.
Cine au fost victimele?
Pentru a înțelege contextul acestei tragedii, echipa a apelat la analiza ADN și la studiul izotopilor de stronțiu din smalțul dentar. Rezultatele au infirmat ipoteza unui raid asupra unei singure familii extinse, deoarece doar o mică parte dintre cei 77 de indivizi prezentau legături biologice strânse. Analiza izotopică a confirmat, de asemenea, că mai mult de o treime dintre victime proveneau din afara regiunii Gomolava.
„Este clar că este vorba de un grup eterogen de indivizi”, a explicat Linda Fibiger, bioarheolog la Universitatea din Edinburgh și autoarea principală a studiului, citată de publicația Live Science. Ea a adăugat că Gomolava era „un loc în care erau îngropate în principal femei și copii care fuseseră uciși brutal la acea vreme”.
Rădăcinile violenței strategice
Deși motivul exact al masacrului rămâne un mister, contextul istoric oferă indicii prețioase. Migrația masivă din Bazinul Carpatic din secolul al IX-lea î.Hr. și coliziunea dintre stilurile de viață nomade și cele sedentare au creat, conform studiului, „un set potențial exploziv de ideologii conflictuale privind utilizarea și proprietatea terenurilor”. Această instabilitate ar fi putut genera strămutări forțate, capturarea grupurilor vulnerabile sau schimburi forțate de persoane prin căsătorii politice.
Totuși, Fibiger subliniază că nu există indicii că victimele ar fi fost prizoniere pe termen lung: „Nu există nimic din punct de vedere osteologic sau arheologic care să indice că aceste persoane au fost capturate și ținute captive pentru o perioadă. Ne uităm la schimbarea structurii așezărilor, a utilizării terenurilor și, cel mai probabil, a structurilor de putere care le însoțeau.”
O metodă de „eradicare” a conflictului
Aceasta nu este singura descoperire de acest fel din zonă; un alt mormânt, conținând tot în principal schelete de femei și datând din aceeași perioadă, a fost găsit la Gomolava în anul 1954. Cercetătorii teoretizează că aceste înmormântări comune funcționau ca depozite de „obiecte și persoane valoroase”.
Deoarece femeile și copiii reprezentau viitorul și stabilitatea oricărei comunități, uciderea lor a fost, cel mai probabil, o mișcare strategică de „perturbare genealogică”. În cuvintele autorilor studiului: „Luate împreună, uciderea, înmormântarea și monumentul rezultat semnalează o serie de acțiuni menite să rezolve sau să eradice cu forța conflictul și să restabilească echilibrul puterii în cadrul comunităților sau între acestea”, marcând astfel o eră a „violenței în masă și afirmarea puterii în Europa preistorică”.
