Mai există dinozauri undeva în lume în prezent? Un paleontolog explică

Mai există dinozauri undeva în lume în prezent? Au dispărut toți dinozaurii, uciși când un asteroid a lovit Pământul acum 66 de milioane de ani? Sau ar putea câțiva dintre ei, cumva, să fi supraviețuit acelui eveniment de extincție în masă – descendenții lor trăind chiar și astăzi? Par nişte întrebări puerile, însă răspunsul este mai complex decât pare la prima vedere.

Este incitant să ne imaginăm că dinozaurii gigantici încă se mai mișcă și se mișcă pe undeva într-o parte îndepărtată a lumii. Dar nu există nicio dovadă în acest sens. Nu există verișori ai uriaşului Tyrannosaurus rex care să umble prin pădurile vaste din Siberia, nici grupuri de Apatosaurus care să se plimbe prin pădurea tropicală din Congo.

Hans Sues, paleontolog la Institutul Smithsonian, și-a petrecut o mare parte din viață studiind animalele antice, în special dinozaurii. Ca și restul lumii, a văzut doar fosile ale acestor creaturi, nimic viu. Cu o singură excepție: un grup de dinozauri este încă în viață. Pentru a-i găsi, trebuie doar să ieșiți afară și să priviți în sus.^[sursa]

Mai există dinozauri în prezent?

Asteroidul ucigaș

În anul 1977, geologul american Walter Alvarez lucra în Munții Apenini din Italia. Acolo, a găsit un strat subțire de argilă cu o cantitate neobișnuită de un metal numit iridiu. Argila se afla între roci din perioadele Cretacic și Paleogen și datează din momentul dispariției dinozaurilor.

Iridiul este rar pe Pământ, dar mai frecvent în meteoriți. Lucrând împreună cu tatăl său, Luis, care era fizician laureat al Premiului Nobel, Walter Alvarez a dezvoltat teoria conform căreia o rocă spațială gigantică, mai exact un asteroid, s-a ciocnit de Pământ în urmă cu 66 de milioane de ani. Acest impact a lăsat urme de iridiu în întreaga lume și a declanșat un dezastru inimaginabil, care a dus la extincția dinozaurilor și a multor alte specii de animale și plante, atât pe uscat, cât și în mare.

La început, mulți oameni de știință au respins teoria. Dar în anul 1991, geologii au descoperit un crater uriaș îngropat sub fundul mării, în largul Peninsulei Yucatán din Mexic. Acesta a fost locul unde un asteroid, cu un diametru de aproximativ 10 kilometri, s-a ciocnit de planeta noastră acum 66 de milioane de ani.

Coliziunea a fost atât de puternică încât a trimis trilioane de tone de praf și rocă topită în atmosferă. Multe bucăți de rocă topită au căzut înapoi pe Pământ, provocând incendii uriașe la nivel global. O pătură groasă de praf a blocat lumina solară, ducând la scăderea temperaturilor pe tot globul. Pământul a devenit un loc rece și pustiu timp de mulți ani, poate chiar secole.

Lipsa luminii solare a ucis multe plante. Fără hrană, dinozaurii mari erbivori, precum Triceratops, au dispărut rapid. Prădătorii mari, precum Tyrannosaurus rex, au rămas fără pradă și au murit și ei.

Cu toate acestea, animalele mai mici, precum mamiferele, șopârlele și țestoasele, s-au putut adapta. Acestea s-au ascuns în vizuini și au supraviețuit hrănindu-se cu o varietate largă de alimente. Peștii care trăiau în râuri și lacuri erau protejați în mediul lor acvatic. Și, printre supraviețuitori, au fost păsările – singurii dinozauri care au supraviețuit.

Legătura cu păsările

Avansând cu aproximativ 66 de milioane de ani, în secolul al XIX-lea, oamenii de știință au observat că scheletele păsărilor moderne și ale dinozaurilor fosilizați erau asemănătoare în multe privințe. Asemănările la nivelul membrelor inferioare erau deosebit de izbitoare. Totuși, la acea vreme, majoritatea oamenilor de știință considerau că dinozaurii și păsările erau prea diferiți pentru a fi înrudiți.

Apoi, în anul 1964, expertul în dinozauri John Ostrom a descoperit fosile ale dinozaurului Deinonychus. Acesta avea o gură plină de dinți ascuțiți cu margini zimțate, mâini lungi și subțiri cu trei degete terminate cu gheare mari și o gheară uriașă pe al doilea deget al fiecărui picior. Deinonychus, un vânător rapid care contrazicea ideea tradițională a dinozaurilor lenți și inactivi, a trăit în America de Nord în perioada Cretacicului, acum aproximativ 110 milioane de ani.^[sursa]

În anii 1970, Ostrom a studiat cea mai veche pasăre cunoscută, Archaeopteryx, care a trăit acum 150 de milioane de ani în ceea ce este acum Germania. Archaeopteryx avea aripi cu pene și o osatură specifică păsărilor, dar și trăsături de reptilă, inclusiv fălci cu dinți ascuțiți, mâini cu trei degete și o coadă lungă.

Comparând această pasăre antică cu Deinonychus, Ostrom a observat că scheletele lor împărtășeau multe caracteristici comune. De exemplu, ambele aveau brațe și mâini lungi, o încheietură foarte flexibilă, oase goale și un gât în formă de S.

Bazându-se pe aceste asemănări și pe multe altele, Ostrom a demonstrat că păsările descind din dinozauri mici, prădători, asemănători păsărilor.

În ultimele decenii, paleontologii au descoperit multe schelete de păsări antice și dinozauri asemănători păsărilor în rocile jurasice și cretacice din China. Surprinzător, dinozaurii asemănători păsărilor, inclusiv rudele apropiate ale lui Deinonychus, erau acoperiți de pene, la fel ca păsările care trăiau alături de ei. Paleontologii sunt acum de acord că mulți dinozauri, dacă nu chiar toți, mențineau temperaturi corporale ridicate, la fel ca păsările și mamiferele de astăzi. Penele le ofereau protecție termică.

Deși dinozaurii asemănători păsărilor nu au supraviețuit extincției de acum 66 de milioane de ani, mai există dinozauri în prezent: unele dintre primele păsări care au trăit alături de ei au supraviețuit. Aceste păsări au evoluat în păsările care trăiesc astăzi.

Gândiți-vă la asta: pentru a vedea un dinozaur, tot ce trebuie să faceți este să priviți spre cer.