Deși anul acesta ne aduce câteva spectacole cerești, cum ar fi cometele C/2025 A6 (Lemmon) și C/2025 R2 (SWAN) care ar putea fi vizibile cu ochiul liber în luna octombrie, merită să ne amintim de un eveniment care a redefinit istoria recentă a astronomiei. Dacă în 1997 erați prea tineri sau, ei bine, nu vă născuserăți încă, probabil ați ratat „Marea Cometă” Hale-Bopp.
O descoperire a cometei Hale-Bopp, între e-mail și telegramă
Pe 23 iulie 1995, doi astronomi americani, fără să știe unul de celălalt, au descoperit același obiect cosmic. Unul era Alan Hale, un astronom profesionist care, din curtea casei sale din New Mexico, studia cerul în mod regulat. În acea noapte, în timp ce urmărea o altă cometă cunoscută lângă roiul stelar Messier 70, a observat ceva nou.
„Imediat ce m-am uitat, am văzut un obiect neclar în apropiere. Era ciudat, pentru că mă uitasem la M70 cu câteva săptămâni înainte și obiectul nu era acolo.”, a povestit Hale pentru revista Time.
După ce a verificat rapid hărțile stelare și bazele de date fără a găsi vreo cometă cunoscută în acea zonă, Hale a devenit tot mai sigur de descoperirea sa, mai ales după ce a observat că obiectul se mișcase față de stelele din fundal.
La aproximativ 640 de kilometri distanță, în Arizona, un astronom amator pe nume Thomas Bopp se uita prin telescopul unui prieten și a zărit același obiect misterios lângă Messier 70. La fel ca Hale, a consultat hărțile stelare și, negăsind nimic, a decis să anunțe descoperirea Biroului Central pentru Telegrame Astronomice printr-o metodă… clasică: o telegramă Western Union.
Evident, comunicarea modernă a învins. „Nimeni nu mai trimite telegrame. Până când a ajuns telegrama aici, Alan Hale ne trimisese deja trei e-mailuri cu coordonatele actualizate.”, explica la acea vreme Brian Marsden, șeful biroului.
Chiar și așa, cometa a fost denumită oficial Hale–Bopp, în onoarea ambilor descoperitori.
Povestea descoperirii cometei Hale-Bopp este mai mult decât o anecdotă; este o fotografie perfectă a științei în acțiune. Într-o singură noapte, am avut exemplul astronomului profesionist, Alan Hale, care a urmat o rutină metodică, și exemplul amatorului pasionat, Thomas Bopp, care a beneficiat de o șansă unică. Contrastul dintre cele trei e-mailuri ale lui Hale și telegrama lui Bopp nu subliniază doar cine a fost mai rapid, ci surprinde un moment de tranziție tehnologică la mijlocul anilor ’90, demonstrând cum pasiunea pentru cerul nopții unește oameni din medii și cu instrumente complet diferite.
De ce a fost cometa Hale-Bopp un gigant cosmic record
Numită și Marea Cometă din 1997, C/1995 O1 (Hale-Bopp) este un colos. Potrivit NASA, nucleul său are un diametru de aproximativ 60 de kilometri, fiind de circa cinci ori mai mare decât asteroidul care se crede că a cauzat extincția dinozaurilor.
Datorită dimensiunii sale uriașe, Hale-Bopp a fost vizibilă cu ochiul liber pentru o perioadă record de 18 luni (aproximativ 569 de zile), între anii 1996 și 1997. A spulberat astfel recordul anterior, deținut de Marea Cometă din 1811, care fusese vizibilă doar 260 de zile.
Hale-Bopp are nevoie de circa 2.534 de ani pentru a finaliza o orbită în jurul Soarelui, atingând cel mai apropiat punct de acesta (periheliul) pe 1 aprilie 1997.
Dacă ați ratat spectacolul din anul 1997, următoarea șansă va veni, într-adevăr, abia în jurul anului 4380. Până atunci, Marea Cometă Hale-Bopp nu rămâne doar un record astronomic de vizibilitate, ci și o mărturie a modului în care Universul poate fi descoperit simultan printr-un ochi antrenat și o privire norocoasă, amintindu-ne că marile descoperiri sunt, adesea, la intersecția dintre pregătire și serendipitate.
