Marea Ducesă Tatiana, cea mai frumoasă dintre fiicele ultimului țar şi sfârşitul său tragic alături de întreaga familie

Marea Ducesă Tatiana Nikolaevna a Rusiei s-a născut pe 10 iunie 1897 la Sankt Petersburg și a fost cea de-a doua fiică a țarului Nicolae al II-lea al Rusiei și a soției lui, Alexandra Feodorovna.

Tatiana era cu adevărat o apariție regală. Cu statura sa înaltă și subțire, părul castaniu și ochii de un albastru-gri pătrunzător, ea emana o rafinament și o eleganță naturală care o făceau să fie considerată cea mai frumoasă dintre cele patru Mari Ducese. Atât familia, cât și prietenii și servitorii o cunoșteau sub diverse alintări afectuoase: Tania, Tatia, Tatianoșca sau Tanușca.

Spre deosebire de statutul ei privilegiat, educația Tatianei a fost una austeră, specifică familiei Romanov. Împreună cu surorile sale, ea dormea în paturi simple, fără perne, făcea baie cu apă rece dimineața și își petrecea timpul liber brodând și tricotând. Lucrările manuale realizate de ea erau fie dăruite soldaților, fie vândute la bazaruri de caritate, demonstrând o fire generoasă și un spirit de sacrificiu.

Dintre cele patru Mari Ducese, Tatiana era cea care menținea o legătură specială cu mama sa, Țarina Alexandra. Mulți o considerau fiica preferată a suveranei, o afirmație susținută și de profesorul francez al fetelor, Pierre Gilliard. În descrierea sa, Tatiana era o fire rezervată și echilibrată, mai puțin expansivă și spontană decât sora sa Olga. Profund religioasă, ea își dedica o mare parte din timp lecturii Bibliei, găsind în ea un refugiu și o sursă de inspirație.

Caracterul introspectat al Tatianei era completat de o sensibilitate deosebită și o inteligență sclipitoare. Deși nu era la fel de extrovertită ca Olga, ea era o ascultătoare atentă și o confidente de încredere pentru mama sa. Legătura strânsă dintre cele două femei era evidentă și admirată de toți cei din jur.^[sursa]

Marea Ducesă Tatiana, un sfârşit tragic alături de întreaga familie imperială

Ajunsă la adolescență, Tatiana a primit un rang onorific de colonel și a fost pusă în comanda unui regiment de soldați. Era o responsabilitate pe care o îndeplinea cu seriozitate, inspectându-și regulat subordonații.

Viața privilegiată a familiei imperiale a fost zguduită brusc de Revoluția Bolșevică din anul 1917. Țarul Nicolae, Țarina Alexandra și copiii lor au fost arestați și ținuți captivi la reședința de la Țarskoe Selo, ulterior fiind mutați în diverse locații din Siberia, printre care Tobolsk și Ekaterinburg.

În aprilie 1918, bolșevicii i-au separat pe țar, țarină și fiica cea mare, Maria, de ceilalți copii, transferându-i la Ekaterinburg. Alexei, suferind de o nouă criză de hemofilie, nu a putut fi mutat, rămânând la Tobolsk. Tatiana a jucat un rol crucial în această despărțire dureroasă, convingând-o pe mama sa să îl urmeze pe țar la Ekaterinburg. Alexandra a cedat, luând greaua decizie de a-l lăsa pe Alexei în grija surorilor sale.

Cele patru săptămâni petrecute despărțite de părinți au fost marcate de o trăsătură specifică Tatianei: ingeniozitatea. Împreună cu surorile sale, Olga și Anastasia, fratele Alexei și doamnele de onoare, Tatiana a cusut pietre prețioase și bijuterii în hainele lor, sperând să le ascundă de ochii bolșevicilor. Țarina Alexandra le scrisese despre percheziția suferită la Ekaterinburg și confiscarea bunurilor lor, iar Tatiana a luat inițiativa de a salva măcar o parte din averea familiei.

Ajunsă la Ekaterinburg, Tatiana a dat dovadă de o compasiune rar întâlnită. Ea intra adesea în conversație cu gardienii Casei Ipatiev, interesându-se de familiile lor și împărtășindu-le speranțele sale legate de o viață nouă în Anglia, după eliberare. Bunătatea ei era contagioasă, creând o oază de umanitate în mijlocul mizeriei captivei.

Din păcate, o schimbare dramatică a survenit odată cu sosirea unui nou comandant la Casa Ipatiev. Familiei i s-a interzis orice contact cu ofițerii, iar condițiile de detenție s-au înrăutățit considerabil. Cu toate acestea, Tatiana și surorile sale nu s-au lăsat descurajate. Ele își spălau singure rufele, făceau pâine și se susțineau reciproc prin puterea speranței.

Noaptea de 16 iulie 1918 a marcat sfârșitul tragic al familiei Romanov. Treziți din somn sub pretextul unor tulburări în oraș, țarul, țarina și copiii lor au fost conduși în subsolul casei, unde li s-a citit sentința de execuție. Tăcută și demnă, Tatiana nu a avut timp nici măcar să-și ia rămas bun sau să-și îmbrățișeze cei dragi. La doar 21 de ani, Marea Ducesă Tatiana Nikolaevna a murit secerată de gloanțe, alături de întreaga familie imperială.