Marea Farsă Lunară: momentul în care omenirea a crezut că s-a descoperit viață pe Lună

În urmă cu aproape 200 de ani, o farsă jurnalistică inedită – „Marea Farsă Lunară” – a luat cu asalt publicul american. Dar ce a însemnat această poveste și de ce a captat o asemenea atenție?

„Vom afirma de la început că, prin intermediul unui telescop de dimensiuni vaste și bazat pe un principiu complet nou, tânărul Herschel, aflat la observatorul său din emisfera sudică, a realizat deja cele mai extraordinare descoperiri pe fiecare planetă din sistemul nostru solar… a obținut o imagine clară a obiectelor de pe Lună, similară cu cea pe care ochiul liber o poate avea asupra obiectelor terestre de la o distanță de o sută de metri… și a răspuns afirmativ la întrebarea dacă acest satelit este locuit și de către ce tip de ființe.”

Astfel începea primul dintre cele șase articole publicate de ziarul The Sun din New York pe 25 august 1835, relatări ce aveau să devină cunoscute drept „Marea Farsă Lunară”. Publicația pretindea că articolele descriau cercetările recente ale astronomului englez Sir John Herschel, fiul celebrului Sir William Herschel, cel care descoperise planeta Uranus (de unde și apelativul „tânărul Herschel” folosit de The Sun).^[sursa]

Ce a fost Marea Farsă Lunară?

Povestea susținea că Herschel construise cel mai mare telescop al vremii pentru a observa stelele și că, datorită acestui instrument, „a rezolvat sau corectat aproape toate problemele majore ale astronomiei matematice”, a stabilit „o nouă teorie a cometelor” și, bineînțeles, a descoperit viață pe Lună.

Pentru un cititor atent, „descoperirile” lui Herschel ar fi trebuit să ridice suspiciuni: acestea nu vorbeau despre forme de viață minuscule sau urme fosilizate, ci despre o lume fantastică, populată cu creaturi exotice. The Sun susținea că Herschel ar fi observat o vegetație luxuriantă, „patrupede maro” asemănătoare unor bizoni în miniatură, creaturi similare caprelor, dar cu personalitatea unor pisici jucăușe, berze cu ciocuri lungi și, în mod deosebit, „ființe înaripate mari, total diferite de orice fel de pasăre” – un hibrid între oameni și lilieci.

Farsa a fost orchestrată de jurnalistul britanic Richard Adams Locke, care lucra la The Sun într-o perioadă în care tirajul publicației era de aproximativ 8.000 de exemplare pe zi, depășit de rivalii săi. Ulterior, Locke a mărturisit că nu se aștepta ca cititorii să ia povestea în serios – intenția lui fusese să satirizeze scrierile exagerate ale lui Thomas Dick, un ministru scoțian și astronom amator, și ale altora care susțineau că Luna avea o atmosferă densă capabilă să susțină viața.

Pe parcursul celor șase zile cât au durat publicațiile inițiale, Locke a avut ocazia să dezvăluie natura satirică a povestirii. Totuși, de ce ar fi făcut-o, când succesul povestirii creștea, oferindu-i ziarului The Sun o șansă de a profita de fascinația publicului?

A fost farsa inspirată de un scriitor american?

Sute de oameni au crezut în povestea lui Locke. The New York Times a numit „descoperirile lui Herschel” „probabile și posibile”, iar unele grupuri religioase chiar au început să planifice misiuni religioase pe Lună.

Însă nu toți au fost convinși. Printre sceptici s-a numărat și scriitorul Edgar Allan Poe, care a recunoscut talentul retoric al lui Locke, dar a fost dezamăgit de ușurința cu care publicul credea în această poveste absurdă. Inițial, Poe a dorit să infirme povestea, crezând că Locke îi plagiase o lucrare serializată, în care descria un om care călătorește pe Lună într-un balon cu aer cald. Odată convins că Locke nu-l plagiase intenționat, Poe și-a exprimat admirația față de „verosimilitudinea narativă” a acestuia și față de „geniul domnului Locke”.

Deși, în final, s-a confirmat că Marea Farsă Lunară era doar o farsă, aceasta nu a fost ultima înșelăciune în mass-media. Aproape un secol mai târziu, o dramatizare radiofonică a romanului Războiul lumilor de H.G. Wells a creat o altă senzație; deși nu a păcălit prea mulți ascultători, ziarele au exagerat, susținând că emisiunea ar fi generat panică națională din cauza unei presupuse invazii extraterestre.