Marele rechin alb, unul dintre cei mai emblematici prădători ai planetei, a fost la un pas de dispariție. Un nou studiu genetic uimitor arată nu doar cum a supraviețuit specia ultimei Ere Glaciare, ci și cum acest eveniment a lăsat în urmă o enigmă în ADN-ul său pe care oamenii de știință, deocamdată, nu o pot descifra.
Acum aproximativ 25.000 de ani, ghețarii masivi au blocat cantități uriașe de apă, făcând ca nivelul oceanelor să scadă cu zeci de metri. Pentru marele rechin alb, acest lucru a însemnat dispariția habitatului esențial, restrângându-i teritoriul la un spațiu periculos de mic.
Marele rechin alb a supraviețuit Erei Glaciare
Specia a supraviețuit, dar la limită. Cercetarea genetică arată că toți rechinii albi de astăzi provin dintr-o singură populație mixtă care a rezistat în sudul Indo-Pacificului. Abia acum 7.000 de ani, pe măsură ce clima s-a încălzit și ghețarii s-au topit, acest grup a început să se extindă și să se separe în populațiile izolate pe care le cunoaștem astăzi.
Chiar și așa, sunt extrem de rari. „Probabil că există aproximativ 20.000 de exemplare la nivel global. În orice oraș există mai multe muște de fructe decât rechini albi în întreaga lume.”, a explicat Gavin Naylor, directorul Programului de Cercetare a Rechinilor din Florida și coautor al studiului, citat de Earth.com.
O enigmă mitocondrială
Aici povestea devine cu adevărat ciudată. De ani de zile, biologii au observat o discrepanță bizară în genetica rechinilor albi: ADN-ul lor nuclear (moștenit de la ambii părinți) este remarcabil de similar în toate populațiile globale, sugerând că masculii călătoresc pe distanțe mari și se împerechează liber.
În contrast, ADN-ul mitocondrial (transmis exclusiv de la mamă la pui) este izbitor de diferit de la o regiune la alta.
Teoria principală care explica acest fenomen era filopatria – ideea că femelele se întorc cu loialitate în aceleași locuri pentru a naște, menținând astfel liniile materne distincte din punct de vedere genetic. Această teorie a avut sens și a fost acceptată pe scară largă. Până acum.
Teoriile pur și simplu nu se potrivesc
Folosind cea mai mare bază de date genetice de rechin alb colectată vreodată, Naylor și echipa sa au testat riguros teoria filopatriei. Dacă femelele ar rămâne fidele unui loc de naștere, ar trebui să existe un semnal subtil al acestei izolări și în ADN-ul nuclear.
„Dar acest lucru nu s-a reflectat deloc în datele nucleare”, a spus Naylor.
Cercetătorii au rulat apoi simulări pentru a vedea dacă 10.000 de ani – perioada de timp de la ultima Eră Glaciară – ar fi fost suficienți pentru ca filopatria să creeze diferențele uriașe observate în ADN-ul mitocondrial. Răspunsul a fost nu.
Echipa a explorat și alte posibilități. Ar putea fi vorba de o asimetrie reproductivă, unde doar câteva femele dominante produc majoritatea puilor? Puțin probabil pentru rechini.
Dar selecția naturală? Poate că anumite variante de ADN mitocondrial oferă un avantaj de supraviețuire atât de mare într-o anumită regiune, încât orice altă variantă este eliminată instantaneu. Naylor consideră acest scenariu posibil, dar extrem de improbabil, deoarece ar necesita o presiune selectivă de o forță copleșitoare.
„Dacă aduni suficientă masă într-un spațiu concentrat, să zicem de ordinul unei găuri negre, forța gravitațională, altfel benignă, devine suficient de puternică încât să devoreze lumina”, a explicat Naylor pentru a ilustra magnitudinea forței necesare. Selecția ar trebui să acționeze la fel de brutal.
Misterul rămâne nerezolvat
După ce au eliminat toate explicațiile cunoscute, oamenii de știință au rămas cu o singură concluzie.
„Răspunsul științific sincer este că nu avem nicio idee”, recunoaște Naylor.
Marele rechin alb încă își păstrează secretele ascunse sub valuri. Deși știm că acești prădători magnifici călătoresc în largul oceanului în căutarea prăzilor grase pentru a se reproduce, misterul decalajului genetic rămâne o provocare fascinantă pentru biologia evoluționistă.
Cu mai multe date, cercetătorii speră să descopere în cele din urmă cum aceste animale rare și puternice au reușit nu doar să supraviețuiască, ci și să prospere, purtând cu ele o enigmă din trecutul îndepărtat al planetei.
Studiul a fost publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.
