În data de 6 martie 1981, Marianne Bachmeier a deschis focul într-o sală de judecată aglomerată. Ţinta femeii era un agresor sexual în vârstă de 35 de ani, judecat pentru uciderea fiicei sale. Acesta a murit după ce a încasat 6 dintre gloanţele care l-au vizat.
Înainte de a deveni „Mama răzbunătoare” a Germaniei, Marianne Bachmeier era o mamă singură, care s-a chinuit să-şi crească fiica, după ce ea însăşi a avut o copilărie dificilă. Marianne trăia împreună cu cea de-a treia fiică a sa, pe nume Anna, care în anul 1980 avea 7 ani. Celelalte două fiice ale Mariannei, născute pe când aceasta avea 16, respectiv 18 ani, au fost date spre adopţie.
În data de 5 mai 1980, pe când Anna Bachmeier avea 7 ani, a avut o mică ceartă cu mama sa şi nu a mai ajuns la şcoală. În schimb, a ajuns pe mâinile lui Klaus Grabowski, un măcelar în vârstă de 35 de ani, care a ademenit-o acasă la el pentru a se juca cu pisicile acestuia.
Grabowski a ţinut-o pe Anna timp de câteva ore în casa lui, abuzând-o sexual, după care a strangulat-o cu o pereche de ciorapi de damă care aparţineau logodnicei sale. Conform cercetărilor ulterioare, a reieşit că Grabowski a legat-o pe copilă şi a băgat-o într-o cutie de carton pe care a abandonat-o pe malul unui canal.
Logodnica lui Grabowski a fost cea care l-a denunţat pe criminal la poliţie.[sursa]
Klaus Grabowski era un agresor condamnat în trecut pentru comiterea a două infracţiuni la viaţa sexuală. Abuzase de două fete. Aşadar, era recidivist în ceea ce priveşte astfel de fapte.
În anul 1976, bărbatul s-a oferit pentru a fi castrat chimic, în încercarea de a arăta că nu-şi poate controla apucăturile. Ulterior, s-a aflat că urma în secret un tratament hormonal, pentru a anula efectul castrării.
Marianne Bachmeier şi răzbunarea din sala de judecată
Ajuns în faţa instanţei, Grabowski a declarat că nu a intenţionat să abuzeze de Anna. A mărturisit că tocmai copila a fost cea care l-a sedus, după care a încercat să-l şantajeze. De frică să nu ajungă din nou în spatele gratiilor, bărbatul ar fi ucis-o pe Anna. Criminalul a insistat că fata intenţiona să-i povestească mamei ei faptul că ar fi atins-o în mod nepotrivit, cu scopul de a face rost de bani de la el.
În cea de-a treia zi a procesului care a avut loc la Tribunalul Lübeck, în timp ce se afla în sala de judecată, Marianne Bachmeier a scos un pistol Beretta şi a ţintit către ucigaşul fetiţei sale.
Femeia a tras de 8 ori, nimerindu-l în spate cu 6 gloanţe. Klaus Grabowski a murit în sala de judecată.
Judecătoarea Guenther Kroeger a declarat apoi că a auzit-o pe Marianne Bachmeier afirmând că „a vrut să-l omoare” pe Grabowski. Ulterior, femeia îndurerată a continuat: „A ucis-o pe fiica mea. Am vrut să-l împuşc în faţă, însă l-am împuşcat în spate. Sper că este mort.”
Condamnarea ei a împărţit ţara în două
Cazul mamei care a răzbunat moartea fiicei sale a devenit rapid un subiect de interes naţional, care apoi a fost dezbătut şi de presa internaţională.
Revista germană Stern a publicat o serie de articole cu detalii ale procesului. După ce reprezentanţii revistei au contactat-o, Marianne Bachmeier a fost de acord să-şi publice povestea de viaţă în schimbul a 250.000 de mărci, echivalentul a circa 158.000 de dolari.
Revista a avut un succes uriaş cu articolele publicate despre cazul mamei răzbunătoare. A urmat o divizare în rândul cititorilor.
Era Marianne Bachmeier o mamă îndurerată, care a vrut doar să răzbune moartea brutală a fiicei sale? Sau era ea însăşi o criminală dornică de sânge?
Dincolo de enigma etică a acestui caz, trebuia stabilit şi adevărul din punct de vedere legal. Judecătorii au avut sarcina de a stabili dacă femeia va răspunde pentru omor sau pentru omor prin imprudenţă. De această încadrare juridică depindea soarta Mariannei.
În cele din urmă, judecătorii au condamnat-o pentru omor prin imprudenţă la o pedeapsă de 6 ani de închisoare, în anul 1983.
Conform unui sondaj realizat de către Institutul Allensbach, 27% dintre respondenţi au considerat că sentința a fost prea dură. De asemenea, 25% au considerat pedeapsa foarte blândă și 28% dintre participanţi au declarat că sentința a fost una corectă.
Viaţa de după închisoare
În luna iunie 1985, Marianne Bachmeier a fost eliberată din închisoare, după ce a făcut jumătate din sentinţa primită. Femeia s-a mutat în Nigeria, unde s-a măritat şi a rămas acolo până la începutul anilor 1990.
Ulterior, Marianne a divorţat şi s-a mutat în Sicilia, Italia, unde a rămas până când a fost diagnosticată cu cancer pancreatic. Acesta a fost momentul în care s-a întors în Germania.
Marianne Bachmeier a murit în anul 1996, la vârsta de 46 de ani. A fost înmormântată în oraşul Lübeck, alături de fiica sa, Anna.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
Ca mama, cred ca a actionat corect…nelegal, dar corect moral!
A fost motivată !!!
Ar fi scăpat ușor agresorul.. mai bine așa, pentru că ar fi făcut alte victime….legea pentru acești indivizi nu trebuie ușoară,castrat,nu chimic… și pușcărie pe viață…mai și minte,fata la 7 ani îl șanta … niște ordinari…
Cred ca si eu as fi in stare de asa ceva, daca cineva mi-ar omori copilul!!
Ce-ar fi facut justitia??
Condamnare si eliberare in urma vreunei gratiseri sau pe motiv de ,,purtare buna”…
Mama, saraca, nu mai avea pentru ce trai!…
A actionat corect, si eu as fi făcut la fel!!! Eu l-as fi taiat in bucati sa sufere incet pana la ultima suflare. Nu ai voie sa te atingi de copiii nimanui. Si justiția trebuie sa stea treaza, nu sa doarmă.