Francmasoneria (sau „masoneria”), ca instituție, este un ordin inițiatic ai cărui membri sunt înfrățiți prin idealuri comune morale, spirituale și sociale, prin inițierea conformă unui ritual comun, prin jurământul depus pe una din cărțile sfinte ale marilor religii (Biblia, Coranul, Dao de Jing, Vedele hinduse, Tripitaka budiste, sau alte scrieri considerate sacre) și, în majoritatea ramificațiilor, prin credința într-o „Putere Supremă” spusă „Marelui Arhitect al Universului”.

Ce au în comun președintele George Washington, compozitorul Wolfgang Amadeus Mozart, scriitorul Vasile Alecsandri și astronautul Buzz Aldrin? Destine diferite, epoci distincte, dar o legătură secretă: toți au fost membri ai celei mai mari și mai longevive fraternități din lume, Francmasoneria. O organizație definită ca un ordin inițiatic, ai cărui membri sunt înfrățiți prin idealuri comune, un jurământ depus pe una dintre cărțile sacre ale marilor religii și credința într-o Putere Supremă, numită Marele Arhitect al Universului.

Pentru unii, este un bastion al moralității și filantropiei. Pentru alții, un guvern din umbră care trage sforile puterii și finanțelor internaționale, învăluit în teorii ale conspirației ce merg de la asasinate politice până la venerarea unor forțe oculte. Dar unde se termină realitatea și unde începe mitul în povestea acestei societăți secrete?[sursa]

francmasoneria
Francmasoneria

Francmasoneria: de la șantierul catedralei la Loja iluministă

Deși numele său – francmason, provenit din englezescul freemason („zidar liber”) – evocă ecourile Evului Mediu, povestea transformării unei bresle de pietrari în cea mai mare societate secretă a lumii nu este o conspirație, ci o cronică a gândirii iluministe. Originile sale se pierd, într-adevăr, în rândul breslelor de meșteri care înălțau catedralele gotice ale Europei. Pe măsură ce construcția acestor edificii a intrat în declin, breslele, pentru a-și mări numărul, au început să accepte membri „speculativi” sau onorifici, care nu erau pietrari de meserie.

• CITEŞTE ŞI:  De ce își acoperă fețele femeile musulmane și de ce prostituatele nu au acest „drept”

Încarnarea modernă a Francmasoneriei prinde însă contur în secolul al XVIII-lea, în creuzetul Iluminismului. Într-o epocă a rațiunii, intelectualii englezi căutau un cadru organizat unde să poată discuta liber filozofie, religie și știință. Mai multe grupuri de bărbați, numite după pub-urile londoneze în care se întâlneau, s-au unit pentru a forma o „Mare Lojă”. Aceasta a fost prima de acest fel, un loc pentru ritualuri și ceremonii. Potrivit Asociației Serviciului Masonic din America de Nord, în anul 2020 existau aproximativ 898.000 de francmasoni în Statele Unite, iar la nivel mondial se estimează că numărul lor ajunge la aproximativ 6 milioane.

Lumea din interiorul francmasoneriei: ritualuri și simboluri

Astăzi, pentru a deveni mason, un candidat trebuie, în general, să fie bărbat, să creadă într-o „Ființă Supremă”, să aibă un caracter moral bun și să fie recomandat de alți membri. Odată acceptat, el pornește într-o călătorie simbolică, trecând prin trei grade fundamentale: Ucenic, Companion (sau Calfă) și Maestru Mason. Pe parcurs, învață limbajul secret, riturile și tradițiile „meșteșugului”, participând la ritualuri ce fac adesea trimitere la credințe biblice.

Simbolismul joacă un rol central. Echerul și compasul reprezintă moralitatea. Stupul de albine simbolizează munca și cooperarea. Cel mai faimos simbol este, probabil, „Ochiul Providenței” sau „Ochiul Atotvăzător”, care semnifică vegherea eternă a divinității și care a devenit atât de cunoscut, încât apare chiar și pe bancnota de un dolar american.

Principalele simboluri masonice sunt cele „trei mari lumini”: „echerul”, „compasul” și „volumul Legii Sacre”, precum și litera „G”, scrisă în interiorul unui echer și al unui compas, care reprezintă de fapt inițiala cuvintelor „God” (zeu), „geometrie, generare, geniu, gnoză”.

• CITEŞTE ŞI:  Acum 2.000 de ani, romanii ţineau semințe otrăvitoare și narcotice ascunse în fiole din oase, conform unor noi descoperiri

În analele Francmasoneriei, una dintre cele mai vechi tradiții șoptește despre o genealogie a cunoașterii ce coboară din timpuri biblice. Legenda spune că patriarhul Avraam însuși ar fi purtat aceste învățături speciale către Egipt, după marele potop. Acolo, această înțelepciune, atribuită figurii mitice a lui Hermes Trismegistus, a fost culeasă și sistematizată de filozoful Euclid într-un corpus de cunoștințe pe care l-a numit „geometrie”. Peste secole, grecii și apoi romanii, recunoscându-i aplicabilitatea măreață în arta de a construi, au redenumit această disciplină sacră: „arhitectură”.

Acest fir legendar se împletește cu alte narațiuni fondatoare, plasând originile spirituale ale fraternității în două momente arhetipale ale construcției umane: înălțarea Turnului Babel și edificarea grandiosului Templu din Ierusalim de către Regele Solomon. Totuși, dincolo de mit, istoria, așa cum ne amintește marele scriitor Mircea Eliade, „începe în Sumer”, iar ecourile acestei realități istorice rezonează profund cu esența masonică.

În esență, începuturile masoneriei operative sunt sinonime cu zorii civilizației urbane, cu ridicarea primelor orașe-state din istorie. Deși omul, în preistoria sa, a fost dintotdeauna un cioplitor în piatră, momentul de grație a apărut atunci când arta brută a modelării pietrei a fuzionat cu principiile abstracte ale geometriei. Din această uniune sacră s-a născut Arhitectura, iar primii ei maeștri, cei care puteau transforma piatra inertă în structuri cu sens și scop, au fost, prin definiție, primii Mari Maeștri.

Publicitate

Conflictul cu biserica și umbra conspirațiilor

Când nu organizează ritualuri elaborate, masonii se implică adesea în activități comunitare și filantropice. Dar, în ciuda acestei orientări caritabile și a faptului că nu este o religie formală, masoneria nu este acceptată universal. De fapt, este interzisă de catolicismul roman, care nu doar că le interzice credincioșilor să se alăture, dar îi și încurajează să se asocieze cu organizații catolice, precum Cavalerii de Columb.

• CITEŞTE ŞI:  Cum s-a realizat Marea Adunare de la Alba Iulia: „Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai minunată a istoriei româneşti”

„Principiile lor au fost întotdeauna considerate nedorite de doctrina Bisericii și, prin urmare, apartenența la acestea rămâne interzisă. Credincioșii care se înscriu în asociații masonice se află într-o stare de păcat grav și nu pot primi Sfânta Împărtășanie.”, a declarat Biserica în anul 1983.

Această aură de secret și puterea politică a membrilor săi au alimentat nenumărate teorii ale conspirației, cele mai multe speculând că masonii acționează ca un organism unitar, parte a unei „Noi Ordini Mondiale” care controlează finanțele și politica globală.

Un viitor incert?

În ciuda faimei sale, numărul masonilor este în declin de ani de zile. Unii leagă acest fenomen de tendința generală de scădere a popularității organizațiilor fraterne. Alții indică refuzul mișcării de a recunoaște femeile, în ciuda existenței unor loji exclusiv feminine.

Istoricul John Dickie oferă o altă perspectivă: într-o eră digitală, secretul și-a pierdut magia. „Când durează mai puțin de două minute să afli pe Google care sunt secretele masonilor, nu sunt sigur că aceștia mai pot păstra atât de mult misterul.”

Cu toate acestea, mișcarea persistă. Pentru membrii săi, Francmasoneria rămâne o frăție puternică, o șansă de a contribui la binele comunității și o cale pentru dezvoltare personală. Deocamdată, ritualurile și simbolurile sale secrete continuă să existe, la fel ca și influența tăcută a celor mai faimoși membri ai săi, lăsând lumea să se întrebe, în continuare, ce se ascunde, cu adevărat, dincolo de văl.