Momentul în care simţi că te controlează frica poate deveni copleșitor. Teama declanșează o cascadă de modificări chimice care se autoîntăresc în corpul nostru, pregătindu-ne rapid pentru un răspuns la amenințare.
Când acest proces se dereglează, consecințele pot include anxietatea și tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) – o afecțiune care poate duce la retrăirea incontrolabilă a unui eveniment traumatizant, menținând persoanele blocate în starea de frică.
Totuși, având în vedere că majoritatea dintre noi nu sunt permanent captivi în modul „luptă, fugi, îngheață sau fălcuiește”, este clar că organismele noastre dispun de un mecanism care reglează acest răspuns la frică. Recent, cercetătorii au identificat una dintre aceste „frâne” în creierul șoarecilor.
Wen-Hsien Hou, cercetător biomedical la Universitatea Yang Ming Chiao Tung (NYCU) în timpul studiului, împreună cu colegii săi, au descoperit acest mecanism în amigdalele șoarecilor, o parte a creierului responsabilă de procesarea memoriei și a răspunsurilor emoționale.
Atunci când șoarecii au fost condiționați să asocieze un sunet specific cu un șoc electric și apoi amenințați cu acel sunet, un grup de celule din amigdalele lor a devenit extrem de activ.[sursa]
Cercetătorii au identificat mecanismul cerebral care controlează frica
„Când aceste celule nervoase specifice au fost inhibate, șoarecii au înghețat pentru o perioadă mai lungă de timp în anticiparea unui șoc electric.”, explică Hou.[sursa]
Aceasta sugerează că șoarecii experimentau o frică mai intensă decât cei ale căror neuroni „frână de frică” nu fuseseră inhibați genetic.
„Aceste celule acționează ca niște frâne, prevenind reacțiile excesive la frică.”, afirmă Cheng-Chang Lien, neurofiziolog la NYCU.
Majoritatea circuitelor neuronale implicate în păstrarea amintirilor (engrame) identificate de cercetători până acum răspund la glutamat. Cu toate acestea, acest circuit de „frânare” pare să fie bazat pe acidul gamma-aminobutiric (GABA).
Cercetările anterioare au indicat, de asemenea, că un comutator între acești doi neurotransmițători este implicat în răspunsul la frică.
Celulele implicate se află în zona central-laterală a amigdalei, care funcționează ca o „bibliotecă” pentru amintirile legate de frică.
Circuitul neuronal nou identificat pare să controleze intensitatea fricii resimțite de mamifere atunci când aceste amintiri sunt activate, contracarând circuitele de amplificare a fricii care folosesc glutamatul.
Deși oamenii împărtășesc multe caracteristici fiziologice ale creierului cu șoarecii, există și diferențe semnificative, astfel că mai este un drum lung până când vom putea confirma că acest proces funcționează la fel și în creierul uman. Totuși, studiul deschide calea pentru identificarea acestor „frâne” ale fricii în noi înșine.
„Descoperirile noastre aduc lumină asupra mecanismelor complexe implicate în formarea și reglarea amintirilor de frică. Am demonstrat că inhibarea selectivă îmbunătățește exprimarea memoriei fricii.”, scriu Hou și echipa sa.[studiu]
Dacă cercetătorii găsesc un circuit echivalent la om, ar putea evalua rolul acestuia în PTSD și în alte tulburări legate de frică.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
