Timp de mai bine de 40 de ani, cercetătorii americani au privit cum sute de bărbați afro-americani orbeau, sufereau de insuficiență organică și mureau din cauza unei boli care putea fi tratată. Astăzi, spectrul acelei atrocități medicale revine în actualitate, pe măsură ce criticii avertizează că istoria s-ar putea repeta sub o nouă formă.
Robert F. Kennedy Jr. (RFK), recent numit în fruntea Departamentului de Sănătate și Servicii Sociale (HHS) din SUA, se află în centrul unei controverse majore. Motivul? Un studiu privind vaccinurile propus pentru Guineea-Bissau, Africa de Vest, pe care experții în sănătate publică îl compară deja cu infamul Experiment Tuskegee.
Experimentul din Guineea-Bissau: 14.000 de nou-născuți ca subiecți
RFK Jr., cunoscut pentru scepticismul său față de vaccinuri, a alocat 1,6 milioane de dolari pentru o cercetare ce vizează vaccinul împotriva hepatitei B. Studiul implică 14.000 de nou-născuți și este conceput ca un studiu randomizat controlat.
În practică, acest lucru înseamnă că într-o țară cu rate alarmante de infecții hepatice virale, jumătate dintre acești copii vor primi vaccinul la naștere (conform protocolului standard), în timp ce cealaltă jumătate îl va primi cu o întârziere de șase săptămâni. Scopul oficial, conform documentelor HHS, este de a evalua efectele vaccinării neonatale asupra „mortalității, morbidității și rezultatelor pe termen lung ale dezvoltării în primii ani de viață”.
Problema? Vaccinarea la naștere este recomandată de ONU încă din anul 2009, iar SUA aplică această politică din anul 1991, reușind să reducă drastic numărul de cazuri. Guineea-Bissau plănuia deja implementarea generalizată a vaccinului la naștere din 2027. Dacă studiul va continua, 7.000 de copii vor fi privați de protecția imediată, fiind expuși voluntar unor riscuri enorme.
Paul Offit, un reputat pediatru specializat în imunologie și virologie, avertizează pe platforma sa Substack: „Acești copii au o șansă de 90% de a dezvolta ciroză sau cancer la ficat mai târziu în viață dacă primesc doza abia la șase săptămâni”. Offit nu s-a sfiit să folosească termeni duri, afirmând că RFK Jr. „va conduce în curând propriul său experiment Tuskegee”.
Ce a fost, de fapt, Experimentul Tuskegee?
Pentru a înțelege gravitatea comparației, trebuie să privim spre anul 1932. Atunci, Serviciul de Sănătate Publică al SUA și Institutul Tuskegee au lansat „Studiul Tuskegee privind sifilisul netratat la bărbații de culoare”.
Experimentul a implicat 600 de bărbați afro-americani (399 cu sifilis și 201 sănătoși), subiecții fiind recrutați fără un consimțământ informat. Cercetătorii le-au spus că sunt tratați pentru „sânge rău” (bad blood), oferindu-le în schimb analize gratuite, mese calde și, într-o notă cinică, asigurare de înmormântare.
În realitate, bărbații nu primeau niciun tratament real. Chiar și în anul 1947, când penicilina a devenit tratamentul standard și eficient pentru sifilis, cercetătorii au ales să o ignore pentru a putea observa „evoluția naturală” a bolii. Rezultatul? Oamenii au orbit, au paralizat, au dezvoltat demență și au murit sub ochii medicilor care așteptau doar ocazia de a le face autopsia.
Atrocitatea a ieșit la iveală abia în 1972, după ce un informator a divulgat povestea presei. Bilanțul a fost devastator: 128 de pacienți morți direct din cauza sifilisului, 40 de soții infectate și 19 copii născuți cu sifilis congenital. În anul 1997, președintele Bill Clinton a prezentat scuze oficiale, numind acțiunile guvernului american „rușinoase”.
O „fereastră de oportunitate” controversată
Paralelele între cele două cazuri sunt, pentru mulți, evidente. În ambele situații, avem de-a face cu populații vulnerabile și cu privarea deliberată de un tratament sau o măsură preventivă despre care se știe deja că funcționează.
Organizația Mondială a Sănătății subliniază că în țările unde infecția cu hepatita B era prezentă la 8-15% dintre copii, vaccinarea a redus această rată la sub 1%. Cu toate acestea, RFK Jr. pare determinat să folosească această „fereastră de oportunitate” din Guineea-Bissau pentru a-și testa teoriile privind legătura dintre vaccinuri și problemele neurologice.
Este o teorie pe care Paul Offit o demontează sec, amintind că „peste 30 de ani de experiență și date în Statele Unite au infirmat deja aceste afirmații”. Dacă studiul va primi undă verde, mii de nou-născuți ar putea plăti prețul unei curiozități științifice care ignoră lecțiile dureroase ale trecutului.
