5 curiozităţi despre Meteora, locul în care cerul se uneşte cu pământul

Meteora reprezintă unul dintre cele mai mari și cele mai importante complexe de mănăstiri ortodoxe din Grecia, al doilea după Muntele Athos. Este un reper important în lumea creştină, fiind o destinaţie extrem de apreciată atât de către credincioşi, cât şi de către turişti în general. Spre deosebire de Muntele Athos, la mănăstirile din Meteora accesul este permis atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi.

Din limba greacă Meteora (Μετέωρα) se traduce literar prin „mijlocul cerului”, „suspendat în aer” sau „sus în ceruri”. Conform unor legende antice, stâncile care poarta pe culmile lor mănăstirile de la Meteora, sunt roci trimise din cer pe Pământ. Din anul 1988, Meteora a devenit parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.

În anul 1921, Regina Maria a României a vizitat Meteora, devenind prima femeie căreia i s-a permis accesul la Mănăstirea Marele Meteor.

10 curiozităţi despre Meteora

#1. Un fenoment fizic unic

Formarea pilonilor pe care sunt aşezate mănăstirile din complexul Meteora reprezintă un fenomen fizic unic în lume, care s-a petrecut în urmă cu circa 60 de milioane de ani.

După separația geologică a masivilor muntoși ai Olimpului și ai Ossei, apele lacului au găsit ieșire la Marea Egee prin valea Tembi. Atunci, acest masiv în formă de deltă s-a scindat în pietre și stânci uriașe, compacte, cu înălțimi de până la 400 de metri.

Aceste masive stâncoase sunt compuse din roci detritice formate dintr-un conglomerat de pietriș cimentat. În locul lor a existat în terțiar albia unui fluviu care se vărsa în Marea Tesaliei și care a depus treptat sedimente. Aceasta este explicația aspectului stratificat al rocilor. Atunci când fluviul s-a mutat sau a dispărut, aluviunile au fost comprimate, cimentându-se prin presiune și căldură.

Aproximativ 1.000 de stânci înalte, care din depărtare par o pădure de piatră, apar pe neaşteptate în faţa ochilor turiştilor care se îndreaptă spre acest complex.

#2. Primii călugări

Primii călugări veniți să locuiască la Meteora în secolul al XI-lea trăiau în peșteri ca pustnici.

Sfântul Atanasie din Meteora, care a fost dat afară din Republica monastică Muntele Athos, a fondat Mănăstirea Marele Meteor. Acesta ar fi primul locuitor și ctitor al așezământului, fiind unul dintre cei mai mari asceți și niptici părinți ai veacului al XIV-lea, dar și întemeietorul vieții chinoviale monahale de la Meteora. De asemene,a ctitor al așezământului este considerat și Cuviosul Ioasaf, ucenicul Sfântului Atanasie, fost împărat bizantin cu numele Ioan Ureș Paleologul. Împreună cu mai mulți adepți, aceştia au dus la formarea mai multe comunități care au ocupat stâncile.

Atunci când numărul monahilor a crescut, s-a înfiinţat Schitul Stagon. Din secolul al XII lea a început organizarea sistematică a schitului care aparţinea de Episcopia de Stagon. În timp, pe crestele stâncilor au fost construite mănăstiri impunătoare, care în ziua de azi sunt cunoscute în toată lumea.

În total, în aceste mănăstiri mai trăiesc în prezent aproximativ 50 de călugărițe și 17 călugări.

#3. Din cele 24 de mănăstiri, doar 6 mai sunt folosite

Primele mănăstiri din complexul Meteora datează din secolul al XIV-lea, fiind construite pentru a scăpa de atacurile turcilor și albanezilor. Toate mănăstirile au fost orientate către est, de unde răsare soarele.

În total, în complexul Meteora au fost construite 24 de lăcaşuri de cult. Dintre acestea, doar 6 mai sunt locuite, fiind bine întreţinute, în timp ce restul sunt aproape ruinate. În mănăstirile locuite slujesc în credinţă călugări şi călugăriţe care urmează învăţăturile Bisericii Ortodoxe a Greciei.

Cele şase mănăstiri care mai sunt funcţionale în prezent sunt:

• Marele Meteor, sau Mănăstirea Schimbării la față (aceasta este prima ca mărime și vechime, fiind ocupată în permanență de la începuturile sale);
• Agios Nikolaos (Sfântul Nicolae);
• Agios Stefanos (Sfântul Ștefan);
• Aghia Triada (Sfânta Treime);
• Roussanou;
• Varlaam.

Aceste mănăstiri au devenit adevărate oaze spirituale, unde mulţi vizitatori au găsit liniştea sufletească şi tăria psihică pentru a trece peste diverse obstacole. Toate cele șase mănăstiri sunt construite în vârful unor piloni din piatră și oferă priveliști spectaculoase asupra înălțimilor și împrejurimilor.

#4. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Meteora a fost bombardată

La prima vedere, izolarea acestor lăcaşuri sfinte poate da o senzaţie de siguranţă, însă răul ajunge chiar şi la Meteora. O dovadă în acest sens o reprezintă cel de-Al Doilea Război Mondial, când până şi mănăstirile au devenit ţinte.

Motivul pentru care trupele naziste au atacat şi au cucerit acest complex monahal îl reprezintă semnificaţia istorică. Mănăstirile au fost distruse parţial, iar opere de artă importante au fost furate în timpul conflagraţiei.

Pe durata războiului, pacea călugărilor, de care s-au bucurat de-a lungul timpului, a fost întreruptă brutal. Din fericire, nu toate mănăstirile au fost distruse.

#5. Complexul Meteora în prezent

Multe dintre mănăstiri erau complet izolate, din cauza accesului dificil. La început, se folosea un sistem de scripeţi cu funii şi coşuri pentru a ajunge în vârful pilonilor. În anii ’20 au fost construite în stâncă scările actuale care permit un acces ușor.

În toate mănăstirile Meteorei, codul vestimentar este de la sine înțeles ca fiind unul decent. Nu se merge la mănăstiri în fuste sau pantaloni scurți, colanți sau cu umerii dezgoliți.

Cele două localități mai apropiate de Meteora sunt Kalambaka și Kastraki. Acestea sunt locurile către care se îndreaptă turiştii care vor să viziteze complexul.

Vizionaţi în materialul video de mai jos un tur virtual la mănăstirile din complexul Meteora