Mileva Maric, prima soţie a lui Albert Einstein: între dragoste şi ştiinţă

Mileva Marić nu a fost prima dragoste a celebrului om de știință Albert Einstein și, cu siguranță, nici ultima. Însă ea a fost singura care a adus o contribuție semnificativă la cariera geniului, chiar dacă acest aspect a rămas, în mare parte, în umbră.

Deși Mileva și Albert au fost uniți de o pasiune comună pentru fizică și muzică, dar mai presus de toate, de dragoste, relația lor tumultuoasă nu a rezistat decât între anii 1896 și 1914. Mileva este cunoscută în general ca prima soție a lui Einstein, însă mai puțin cunoscută este contribuția sa ca fizician de valoare, care a ales să rămână în umbra celebrității celui care a devenit unul dintre cei mai mari oameni de știință ai secolului XX.

Mileva Marić: viaţa timpurie şi educaţia

Născută pe 19 decembrie 1875, în micul oraș sârb Titel, Mileva Marić a fost cea mai mare dintre cei trei copii ai familiei Milos și Marija Marić. De la o vârstă fragedă, Mileva a demonstrat o pasiune ieșită din comun pentru studiu, un lucru remarcat și susținut de tatăl ei, în ciuda prejudecăților vremii cu privire la rolul femeii în societate. A urmat cursurile unor școli prestigioase din fostul Imperiu Austro-Ungar și a fost singura fată admisă la Liceul Regal din Zagreb.

Pentru a-i permite participarea la cursurile de fizică, tatăl ei a trebuit să obțină o derogare specială din partea ministrului educației. Într-un mediu dominat de sute de băieți, Mileva a excelat, obținând cele mai mari note la matematică și fizică.^[sursa]

În anul 1894, Mileva s-a îmbolnăvit și a fost nevoită să se mute în Elveția, unde a urmat cursurile Liceului de fete din Zürich. După absolvire, a studiat medicina timp de un semestru la Universitatea din Zürich.

În anul 1896, a dat examenul de admitere la secția de matematică-fizică a Institutului Politehnic din Zürich, unde a obținut cel mai mare punctaj, devansându-i pe viitorii celebri Albert Einstein și Marcel Grossmann. Aici l-a cunoscut pe tânărul boem Albert Einstein, un pasionat de științele exacte, muzică și… timp.

Inteligența ei riguroasă și firea rezervată l-au fascinat pe Einstein, care s-a îndrăgostit rapid de Mileva. Cei doi s-au completat perfect: în timp ce Mileva aducea rigoare și structură, Einstein prefera să studieze acasă, departe de prelegerile formale. Într-o scrisoare către Mileva, Einstein mărturisea: „Găsesc munca împreună cu tine foarte plăcută, vindecătoare și ușoară.”

În acea perioadă, Mileva locuia într-o pensiune de fete, unde și-a reîntâlnit vechile prietene, Helene Kaufler-Savić și Milana Bota. Acestea povestesc despre vizitele frecvente ale lui Einstein, chiar și în absența Milevei, când acesta venea să împrumute cărți. Ambii au avut performanțe academice similare, însă Mileva excela la experimente, unde primea note considerabil mai mari decât Einstein.

Totuși, Mileva nu a fost niciodată acceptată de familia lui Albert. Mama lui Einstein dezaproba atât faptul că Mileva avea un picior beteag, cât și că era „prea intelectuală” și nu era nici de origine germană, nici de credință iudaică.

O turnură nefericită

În ciuda acestor obstacole, cei doi au continuat să trăiască împreună și să colaboreze în cercetările lor. Primele lucrări ale lui Einstein au fost publicate sub numele său, deși există indicii că Mileva a avut o contribuție semnificativă. Se pare că ea a dorit să-l ajute pe Albert să-și construiască o carieră și a considerat că prezența unui nume feminin alături de al lui ar fi diminuat impactul lucrărilor.

Viața profesională a Milevei a luat o turnură nefericită în anul 1901, când profesorul Heinrich Weber, un mentor devenit rival al lui Einstein, a refuzat să-i acorde nota de trecere la examenul final, pentru a doua oară. În aceeași perioadă, Mileva a rămas însărcinată.

Forțată să abandoneze studiile, s-a întors în Serbia, unde a născut o fetiță, Lieserl, despre care se crede că a fost dată spre adopție. Între timp, în iunie 1902, Einstein a obținut un loc de muncă la Biroul de Brevete din Berna, iar în ianuarie 1903 s-au căsătorit. Un an mai târziu, s-a născut primul lor fiu, Hans-Albert.

„Noi doi facem un întreg.” – E = mc².

Anul 1905 a fost unul de glorie pentru Albert Einstein. În acel an, el a publicat cinci lucrări științifice revoluționare, inclusiv celebra teorie a relativității și celebra ecuație E = mc², care stabilește echivalența masă-energie. Totodată, Einstein a scris alte 21 de lucrări despre dimensiunea moleculară.

În toate aceste realizări, Mileva Marić a avut un rol esențial, în special în aspectele matematice ale lucrărilor. Albert însuși a recunoscut ulterior contribuția ei, iar devotamentul Milevei față de cariera lui Einstein a rămas neclintit.

În anul 1908, cuplul Einstein-Marić a colaborat cu Conrad Habicht pentru a construi un voltmetru special. Mileva a jucat un rol crucial în partea experimentală a invenției, însă a refuzat ca numele ei să fie menționat în procesul de omologare. „De ce? Noi doi suntem un întreg”, a răspuns ea când a fost întrebată despre această decizie.

Contribuțiile Milevei la cariera lui Einstein sunt dovedite de paginile scrise de ea pentru primele prelegeri ale lui Albert de la Universitatea din Zürich, din 1908, dar și de o scrisoare către Max Planck. Aceste documente sunt acum păstrate în Arhivele Albert Einstein din Ierusalim. Pe măsură ce cariera lui Einstein a luat avânt, relația lor s-a deteriorat.

Fizicianul, absorbit de succesul său, și-a neglijat familia, lucru de care Mileva s-a plâns într-o scrisoare adresată prietenei sale Helena Savić, în septembrie 1909: „Cu toată faima asta, are prea puțin timp pentru soția lui. Ce mai este de spus decât că unul se alege cu perla, celălalt cu cochilia.”

Relaţia dintre Mileva și Albert s-a deteriorat și mai mult

În iulie 1910, s-a născut al doilea lor fiu, Eduard. Relația dintre Mileva și Albert s-a deteriorat și mai mult în anul 1912, când, în timpul unei vizite la Berlin, Einstein a cunoscut-o pe verisoara sa, Elsa Löwenthal, cu care a început o relație amoroasă. Cei doi au păstrat legătura în secret timp de doi ani. După ce Einstein a schimbat mai multe posturi universitare la Praga și Zürich, în anul 1914, s-a întors la Berlin pentru a fi mai aproape de Elsa. Mileva a aflat despre relația extraconjugală și, devastată, s-a mutat cu cei doi fii ai lor în Zürich.

În anul 1919, au divorțat, dar Mileva a impus o condiție importantă: dacă Einstein va câștiga vreodată Premiul Nobel, ea va primi banii. În 1921, când Einstein a primit Premiul Nobel pentru Fizică, Mileva și-a cumpărat două apartamente, iar din veniturile obținute din chirii și-a asigurat un trai modest.

Viața a fost aspră pentru Mileva. Eduard, fiul cel mic, a fost diagnosticat cu schizofrenie și a trebuit să fie internat într-o instituție de specialitate. Costurile medicale erau foarte ridicate, iar Mileva a fost nevoită să ofere meditații pentru a se întreține. Ironia sorții a fost că mulți dintre elevii săi au fost trimiși chiar de Albert Einstein.

Mileva Marić s-a stins din viață în anul 1948, la vârsta de 72 de ani, în Zürich, lăsând în urmă o poveste de sacrificiu, devotament și contribuții științifice care, de multe ori, au rămas în umbră.