Cazurile de miopie — sau vederea slabă la distanță — sunt în creștere rapidă la nivel global, transformându-se într-o adevărată provocare de sănătate publică. Deși tindem să dăm vina pe timpul excesiv petrecut în fața ecranelor, un nou studiu sugerează că problema ar putea fi mult mai profundă: tendința noastră modernă de a ne petrece viața aproape exclusiv în interior ar putea fi factorul cheie care ne deteriorează vederea.
Deși mecanismele exacte din spatele acestei „epidemii” de miopie rămân parțial învăluite în mister, o cercetare recentă realizată de experții de la Facultatea de Optometrie a Universității de Stat din New York (SUNY) indică faptul că nu este vorba doar despre dispozitivele digitale în sine, ci despre modul în care ochii noștri procesează lumina în spații închise, conform BBC.
Testarea limitelor vizuale: experimentul SUNY
Echipa de cercetători de la SUNY a recrutat 34 de voluntari pentru teste riguroase de laborator: 21 de persoane care suferă de miopie (miopi) și 13 cu vedere normală (emetropi). Participanții au avut sarcina de a focaliza în mod repetat, cu câte un ochi pe rând, ținte pătrate cu niveluri variabile de luminozitate și contrast.
Rezultatele au fost revelatoare. Comportamentul ocular înregistrat în cazul miopilor sugerează că sarcinile care necesită o vizualizare susținută la distanță mică — așa-numita „muncă de aproape” — contribuie la progresia miopiei prin modul în care pupila se contractă pentru a limita fluxul de lumină care pătrunde în ochi.
„Miopia a atins niveluri aproape epidemice la nivel mondial, dar încă nu înțelegem pe deplin de ce. Descoperirile noastre sugerează că un factor comun ar putea fi cantitatea de lumină care ajunge la retină în timpul lucrului susținut de aproape – în special în interior.”, a declarat neuroscientistul vizual Jose-Manuel Alonso.
Miopia și mecanismul din spatele privirii: acomodare, convergență și căile retiniene
Cercetătorii s-au concentrat pe trei comportamente fundamentale atunci când privim obiecte apropiate:
- Acomodare vizuală (modul în care ochii se concentrează);
- Convergența (modul în care ochii se întorc spre interior);
- Contracția pupilei.
Studiul a analizat și activarea căilor ON și OFF din retină, responsabile pentru procesarea luminii, respectiv a întunericului. O cale ON mai slabă fusese deja asociată cu miopia în studii anterioare, însă legătura nu era clară. Una dintre concluziile esențiale ale noii cercetări a fost că, în momentul în care ochii se întorc spre interior și pupilele se micșorează, contrastul s-a dovedit a fi mai important decât luminozitatea.
Echipa a observat o diferență structurală de comportament: la persoanele miope, ochii tind să fie deja orientați spre interior într-o măsură mai mare chiar înainte de a începe procesul de focalizare. Mai mult, pupilele lor se micșorează mai mult decât cele ale persoanelor cu vedere normală, o combinație care pare să slăbească ulterior calea ON.
Capcana „buclei de feedback” în mediul interior
Aceste date au condus la o ipoteză fascinantă: în cazul miopiei, procesul de focalizare primește prioritate în fața luminozității. Acest lucru creează o buclă de feedback în care ochiul compensează excesiv, agravând starea de miopie în timp. Iar în interior, unde lumina este mult mai slabă decât sub cerul liber, problema devine critică.
„În lumina puternică din exterior, pupila se contractă pentru a proteja ochiul, permițând în același timp luminii să ajungă în cantitate suficientă la retină. Când oamenii focalizează obiecte apropiate în interior, cum ar fi telefoane, tablete sau cărți, pupila se poate contracta, nu din cauza luminozității, ci pentru a clarifica imaginea. În condiții de iluminare slabă, această combinație poate reduce semnificativ iluminarea retinei.”, explică Urusha Maharjan, doctorand în optometrie.
Dincolo de genetică: de ce ne pierdem vederea?
Miopia este o afecțiune complexă, influențată masiv și de factori genetici. Din punct de vedere fiziologic, ea apare atunci când globul ocular devine mai lung decât în mod normal, ceea ce face ca imaginile să nu fie focalizate corect pe retină — țesutul fotosensibil din spatele ochiului.
Noua cercetare aduce însă un argument suplimentar: nu doar vederea încețoșată este problema, ci și pierderea efectivă a luminii care stimulează retina. Acest lucru ar putea explica și de ce utilizarea unor lentile corective prea puternice poate fi contraproductivă; echipa SUNY sugerează că acestea pot reduce lumina și pot perturba focalizarea optimă.
„Rezultatele noastre susțin ipoteza că miopia se dezvoltă la copiii cu stimulare retiniană slabă”, au raportat cercetătorii în lucrarea lor.
Perspective pentru anul 2050
Deși studiul oferă indicii prețioase, autorii subliniază necesitatea precauției. Eșantionul a fost restrâns, vederea participanților nu a fost monitorizată pe termen lung și nu s-au făcut comparații directe, simultane, între condițiile de exterior și cele de interior. Totuși, aceste „ipoteze fundamentate” deschid calea către cercetări mai vaste.
Miza este uriașă: se estimează că până în anul 2050, aproape 40% dintre tineri vor suferi de miopie. Deși ecranele rămân suspectul principal, tendința noastră de a rămâne captivi în interior, concentrați pe obiecte aflate la mică distanță — de la laptopuri la cărți — pare să fie motorul tăcut al acestei crize vizuale.
„Acesta nu este un răspuns definitiv. Este o ipoteză bazată pe fiziologie măsurabilă, care reunește multe dovezi existente. Sunt necesare mai multe cercetări, dar aceasta ne oferă o nouă perspectivă asupra prevenirii și tratamentului.”, conchide Alonso.
Cercetarea completă a fost publicată în jurnalul Cell Reports.
